Nicicând n-a fost un Paște mai tragic pe Planetă,
Explozii, catastrofe, nu-i pace sub măslini,
E pentru prima oară când Dumnezeu regretă
Că-n lupta altor neamuri se sting mai mult creștini.
E-o fierbere ciudată, manevre militare,
Mari deplasări de trupe, pe mare, pe uscat,
Încep să scoată capul focoase nucleare,
Azi, echilibrul lumii s-a rupt și e păcat.
N-au învățat, se pare, nimic din Atlantida
Și nici din Hiroșima n-au tras nici un folos,
Ne vântură neantul cu cancer și cu SIDA,
Istoria se-ascunde precum un melc fricos.
Au înflorit copacii, bat clopote de Denii,
Ierusalimul, iată, de ploi a-nverzit,
Și pelerini cu torțe și scumpe mirodenii
Sosesc din toată lumea pe-acest pământ sfințit.
Mormântul gol îmi pare că-i leagănul din care
Se-nalță Omenirea cu brațele spre cer,
Miraculoasă noapte! Ce binecuvântare!
Azi plâng cu rouă sacră și cuiele de fier.
Miresme dulci revarsă a răstignirii cruce,
O rază albăstruie aprinde lumânări,
Transfigurați, creștinii dau buzna să apuce
Un mic crâmpei din focul sosit din depărtări.
Aici sunt toți martirii creștini, unde-I Mesia?
Toți cei ce pentru cruce amar au pătimit,
Scriptura ne învață: a lor e veșnicia,
A celor ce se roagă-n genunchi și s-au smerit.
Și totuși, ne apasă o negură pe pleoape,
Pe inimile noastre un lacăt greu s-a pus,
Nicicând n-a fost războiul atâta de aproape,
Ne merităm bătaia cu biciul lui Iisus.
Neliniștite clipe, și amenințătoare,
E zăngănit de săbii și încărcări de puști,
Zăpezi ca de Sodoma cad peste pomii-n floare
Și câinii violenței au fost scăpați din cuști.
Eu i-aș aduce-n lanțuri pe toți conducătorii
La judecata dreaptă a Sfântului Mormânt,
Toți în genunchi să cadă, să vadă muritorii
Că-i risipește Domnul ca pe o pleavă-n vânt.
Și că din cap le scoate războiul tuturora,
Fiindcă Iisus pe nimeni, nicicând nu a ucis,
Treziți-vă, voi, lideri, cât nu-i târziu! E ora!
Apocalipsa este un iad de nedescris!.
E Paștele! E vremea să vă aveți ca frații,
Cu moartea peste moarte Mesia a călcat,
El cântă: „Pace vouă!” – așa că slavă dați-I,
Osana! Aleluia! Hristos a Înviat!
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra contrastului dintre sărbătoarea Paștelui și realitățile dure ale războiului și suferinței din lume. În ciuda acestor greutăți, mesajul central este unul de speranță și credință în puterea învierii lui Hristos de a aduce pace și reconciliere.