Constanţa Buzea – Păsări

De-ar fi să vezi că vântulȘi apele se-nchid nepăsătoareAsupra lucrurilor înecate!Privește ce dezastre se întâmplăCând mica lume în care trăimO-mpart și alții, înaintea noastră!Și nu-nțeleg ce vină am. Că sunt?Că s-a-ntâmplat să fim aceleași păsăriCu-aceleași pene lungi până-n pământ?

Margareta Sterian – Zbor

Ce sărbătoresc rândunelelesau ce jelesc rândunelele azi,zburând ca scoase din mințiîn jurul zidului-nalt,izbindu-se una de alta,zdrobindu-și de ziduri delicatele aripi?Vertiginos coboară și urcăocolindu-se, căutându-se între ele,înconjurând ca pe o sfântă ieslezidul incandescent în soare.De ce se-ndepărtează și se-ntorc în același loc,parcă ar căuta ceva,parcă cineva mult așteptat n-a mai venit,parcă nu vor să creadă într-un … Citește mai mult

Constanţa Buzea – Castanul cu Pitici

Sunetele amplificându-senoaptea în liniște, ca și când ar rămâne ungol misterios după o ridicare a lucrurilorla cer. Se aude deodată țipătul gutural, concret,aproape omenesc, și zbaterea unei păsărisugrumate în castanul plin de flori și de pisicila pândă. Sângele îmi presează disperattâmplele. O venă se zbate și gura mi se umplede un gust nou, între sălciu … Citește mai mult

Denisa – Puișorul Cafeniu

A ieșit din nou la soareCel din urmă puișorTip, tip, tip, tipSe ridică pe picioare și pornește binișorTip, tip, tip, tip. Stă găina lăudoasăCă din șapte puișoriȘase galbeni gălbiori, ghemotoace de beteală. Numai cel de la sfârșitTip, tip, tip, tipA ieșit mai ponositȘi se-ntreabă speriatăNu cumva-i de ciocolată?

Maria Ciobanu – Câte Păsări Sunt pe Lume

Și-am zis verde trei alune,Câte păsări sunt pe lumeToate cântă și se-alină,Numai eu nu am odihnăCât este ziua cu soareȘi noaptea cât îi de mare.Păsărica ciripește,Toată ziua ciugulește,Prin codru trage nădejdeȘi puișorii și-i crește,Își crește rânduri de puiȘi rămâne-a nimănui.Eu nu-s pasăre-n pădureSă nu-mi țin puii cu mine,Muncesc și agonisescPuișorii să mi-i crescȘi mi-i țin … Citește mai mult

Cleopatra Stratan – Gâște – Gâște

Toate gâștele-ntr-o zi, au fugit de-acasăCare pe la baltă, care la terasă,De dimineață supărat, nevoie maaareStă gânsacul îngâmfat cătând răspuns la întrebare.Oare unde s-o fi dus, gâștele mele?Parcă m-am purtat frumos pân-acum cu ele?Poate au crezut că eu, să stau pe ouă?Lasă că veniți acasă, vă arăt eu vouă!.la-la-la–la-la-la-la-la–la-la-la-la–la-la-la-la-la-la-la-la.Uite gâștele se-ntorc, gălăgioaaase,Au făcut băiță-n lac … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Sonet în Zbor de Albatros

Pe cerul înserării se adună,În străluciri de aripi sidefate,Mirabilele păsări de furtună,În zbor tăcut, din zări îndepărtate.E seara lor, atât de așteptată,În care vor uita și depărtări,Și vântul, frigul, chinul de-altădatăCând între ei erau atâtea mări.Vor transforma fiorii în extazeSub cerul ce-i îmbie cu frumosÎn seara-n care ultimele razeAlungă-n depărtări un albatros.În zborul singur înspre … Citește mai mult