paragină

Serghei Esenin – Vatra Mea-n Paragină

de

Vatră-a mea-n paragină,Meleag parasite.Iarbă-n tânga coaselor.Crâng pustiu și schit.Cinci de toate, izbeleS-au proptit de gard.Streașinile searaSpumegă și ard.Sub stiharul paielor,Căpriori perechi.Stropi de soare gâdilăMucegaiul vechi.Bat cu-aripa-n geamuriCiorile pe rândȘi-un mălin își fluturăMânecile-n vânt.Dar nu-i tot acest cuprinsDoar un basm amar,Spus de fâșcă searaTristului drumar?.

Sesto Pals – Unde Ne-Am Întâlnit

de

Gardul acela putred care stătea să cadăÎn paraginăÎn curtea unde nu plângea, nu râdeanimeniSpre stradăPe care nu trecea nimeni niciodată.Nu auzeam amândoi prin același vidLa limita nimicului cu nimeniAșa erau sufletele noastreUnite prin același gard…

Mircea Ciobanu – Cuvântul Spaimei

de

Câte s-au zis au lăsat în paragină gura –viscol albastru o bântuie, frigul o-nchide;mâna întreabă, o umbră-i răspunde pe ziduri,noima-i ajunge şi fără-de noima o-ncearcă.Sarea, în stâlpii de sprijin, asudă alboare.Bolţi se dezbină. Un foşnet al deselor apevine de sus cu miasma surpării – şi spaimaurlă dar n-are cum spune: cuvântul ei marelunecă-n piept – … Citește mai mult

Elena Farago – Renunțare

de

Tu, ce-ai venit zâmbind cum numaiTrimișii primăverii vin,Tu, ce-ai venit zâmbind prin plânsul înnegurat ce-l cerne bruma,Și te-ai oprit să bați în poartaParaginii itelor grădini,Purtând în mâini panerul plinCu-atâtea fagide răsaduri de rare flori.Aduse-n dar,Să cheme harul vieții iarÎn somnul sterpelor razoare,Oprește-te în prag, și-agată-l de ruginite zăvoareA porților înnegurate, în care vii să bați … Citește mai mult

Adrian Păunescu – Tribunalul Hipnotic

de

Păianjenii lucrează la fiece fereastră,s-au înnegrit pereții, tavanul a căzut,paragina aceasta e însăși casa noastrăși lacrima aceasta e bietul meu trecut.Ne întâlnim simbolic, o dată-n săptămână,într-o bucătărie cu tot ce vrei în eași masa de adio, întruna, se amânăși trebuie să-ntârzii, că s-a-ntâmplat ceva.Luasem împreună atâtea obiecteși așteptam momentul să fie de folos,eram în clasamentul … Citește mai mult

Ady Endre – Pe Ogorul Ungar

de

Bălăcesc prin paragină:Peste tot bălărie, mohor.Cunosc acest câmp sălbatic,Ungurescul Ogor.M-aplec până-n sfântul humus:Virgin, dar ceva îl roade.He, bălării până-n cer,Unde e floare?.În jur lujeri aprigi,Pândesc sufletul mort de ogor,De miros de flori traseMă îmbăt cu amor.E calm. Beldia, mohorulMă atrag, ascund, devin murdarȘi răsuflă un vânt râzândPrin Ogorul ungar.