Lucian Blaga – 1917
Focul tăcu. E zi de odihnă. Privim din tranșee / rețeaua, livada cu flori, și … →
Versuri corectate și adnotate
Focul tăcu. E zi de odihnă. Privim din tranșee / rețeaua, livada cu flori, și … →
În sfârșit, cu munții / Numai, singur sunt! / Murmură pârâul vesel, / Și eu … →
De rouă strălucește iarba; mai repede / Izvorul treaz grăbește; mesteacănul se-nclină / Capul lui … →
Sunt șoapta pârâului clipocind printre stânci, / Un simplu om înotând, prin noianul de gânduri … →
Tu ești prima mea dragoste, / Tu ești vocea atât de dulce. / În tot … →
M-am întins la umbră puțin. / Am lăsat pârâul să macine / până mă-ntorc. →
Tatăl se întoarce seara / cu un zâmbet în priviri / și o zambilă în … →
I. / Hotarului asemeni, mi-e sufletul prea plin / De lumea vegetală, de păsări și … →
Ce tristă-i viața și pustie, / Când vezi lumea plină de patimi, / Că de … →
Așa am primit eu Mântuirea / Așa Isus Tu m-ai iertat / Așa am primit … →