Foaie verde și-o lalea,
Grea mi-e, Doamne, inima
Și fața mi-este schimbată
De plânsă și supărată
C-aud noaptea pe la trei
Cum strigă copiii mei,
Strigă cu un mare dor,
Cheamă pe tăicuțul lor.
Ăla mic strigă mai tare
De se-aude-n depărtare:
– Hai, măi tată, vino-acasă
Că mi-e inimioara arsă,
Hai vino măcar o zi
Să mă vezi în clasa-ntâi
Cum mai plâng pe ulicioară
Cu ghiozdanul subțioară.
Aș veni la tine, tată,
Dar e drumul numai piatră
Și sunt mic, mă chinuiesc,
Singurel mă rătăcesc,
Râde copiii de mine
Că nu am tată pe lume.
Sensul versurilor
Un copil își exprimă durerea și dorul față de tatăl său absent, simțindu-se singur și chinuit de lipsa acestuia. Versurile transmit un sentiment profund de tristețe și vulnerabilitate.