orb

Lucian Blaga – De Mână cu Marele Orb

de

Îl duc de mână prin păduri.Prin țară lăsăm în urma noastră ghicitori.Din când în când ne odihnim în drum.Din vânătă și mocirloasa iarbămelci jilavi i se urcă-n barbă.Zic: Tată, mersul sorilor a bun.El tace – pentru că-i e frică de cuvinte.El tace – fiindcă orice vorbă la el se schimbă-n faptă.Sub boltă aspră de stejarțânțari … Citește mai mult

Lucian Blaga – Orbul

de

Un țârâit de greier cheamă luna-n fân.Dumnezeu e orb; țânțarii-i faco aureolă peste cap.Eu sunt copilul lui și cum îl duc de mână pretutindeni;s-ar spune că-i un cerșetor bătrân.Prin vechi păduri, ce-și mai aduc aminte de zidirea lumiiEl m-a învățat să tac.Acum ne odihnim în drum, cum am făcut de-atâtea oriE-o noapte încărcată de tămâie … Citește mai mult

Ioanid Romanescu – Orpheus

de

Cel care-a dormit cu frunteape sârma unui zeu în contemplareva încerca zadarnic să atingăo margine a realului.De tot ce i-a fost hărăzitrareori se va apropia –cu ochi halucinați de spaimacă-l urmărește cineva din vis.Orbul antic pe care privireaîl incomodase-ntr-atât să-nțeleagăașteaptă pe țărm cu o bâtă –la fel, de el însuși, se apără.

Ion Horea – Orbul

de

Cum sufletul se usucă,Spune-ți doar ție.O, gânduri de ducă,Ah, iubire târzie!Cui i-ar păsa că te tângui?Orbul își pipăie drumul.Și gândul tot mai nătângu-iȘi pâinea, ca scrumul.Mă bântui ciudată nălucăȘi umbli ca prin pustie.O, gânduri de ducă,Ah, iubire târzie!

Ion Caraion – Profesie

de

Eram cel mai orb dintre ieziȘi aruncătorul de cuțite a aflatDomnule scamator dumneavoastră sunteți un scamator adevărat?Da, da, dar să vezi…Eram cel mai orb dintre iezi.Și de la început am simțitCocoși tulburi de sânge împroșcând fără cresteDar mai ia păpușarul de unde nu este!Ucisese și fugea și fugea travestitÎntr-o altă iscusință și iedu-a murit.La ora … Citește mai mult

Ion Brad – Orb

de

Mă așez la vatra sufletului să mă încălzesc…Se-agită scânteile… Îmi rănesc privirile…Toate poveștile încep cu același „A fost odată…”Degeaba întreb: „Dar dacă n-ar fi fost niciodată?”Eu întreb… Eu m-aud… Timpul face pe surdul…Scânteile îmi învăluie fața… Îmi ard și genele…Dibui, sunt orb pe drumul întoarcerii…

Vasile Mic – Meșterul Orb

de

Vasile Nuc.Meșterul orb.Cioplea un vultur dintr-un pur bazaltEl nu văzuse vulturi niciodatăDar îi simțea rotindu-se în ‘naltFurtuna când brăzda încrâncenată.Cioplea un vultur dintr-un pur bazalt..Iar fulgerând ideii creatoare,Vulturul avea chip de omDesprins dintr-o esență de visare.