opresiune – Versuri.pro

Dumitru Matcovschi - În Numele Ciobanului Ion

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

În numele ciobanului Ion,
Lovit sălbatic cu potcoava-n tâmplă,
Te blestem, polițai de la raion
Cu suflet negru și cu gura strâmbă.
În numele morarului Trofim,
Bătut cu patul armei pân-la sânge,
Te blestem, rob al pârei, anonim,
Ci n-ai știut cu neamul tău a plânge.
În numele porcarului Tudor,
Cel torturat cu biciul și cu slova,
Te blestem, câine de judecător,
Venit să facă ordine-n Moldova.
În numele plugarului Culai,
De lângă brazdă rupt, de lângă vatră,
Te blestem, paznic nemilos de rai –
Târlie-brâu cu inimă de piatră.
În numele unui părinte – Țepordei,
Trimis în ocnă grea, siberiană,
Te blestem, Iudă, cu toți frații tăi;
Ei n-au călcat pe cruce și icoană.
În numele poetului Mihai,
Înstrăinat ce-a fost cu anasâna,
Te blestem, lacom strâmbător de grai,
Că-ai pângărit ideea și țărâna.
În numele poporului întreg,
În numele memoriei eterne,
Te blestem, te detest, te-acuz, te neg,
Călău al inchiziției mondene!

Dumitru Matcovschi - Câine

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Un călău cu gura strâmbă
Și cu ochiul bulbucat
A-nhămat la plug poporul,
Ca pe-o vită l-a-nhămat.
A-nhămat la plug poporul
Și cu biciul l-a bătut,
Făcând pe cârmuitorul –
Un barbar, un snob, un mut.
Slugile-l înconjurară –
Mame, tați, surori și frați –
De cu zori și până-n seară
Niște sclavi adevărați.
Le plătea la fiecare
Însă nu din buzunar,
Avea sute de sertare,
Avea chei de la sertar.
Un călău cu chip de fiară,
O năpârcă, un dușman
Deveni stăpân pe țară
Și urmaș al lui Ștefan.
Nici obraz și nici rușine
Omenească nu avea,
Era câine, câine, câine
Și la omul bun lătra.

Grigore Vieru - Copilărie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Lui Ilie Ilaşcu.
Sărmani copii
De sărman neam!
La gât
Cu roșii petice,
Fier vechi,
Fier uzat adunam
Pentru cătușele tale,
Pentru cătușele noastre!

Marin Sorescu - Aici

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Sunt aici şi nu sunt nicăieri,
Casa însăşi e persecutată,
Să-şi înalţe ziduri din tăceri
Şi să stea cu uşa ferecată.
Noime, dodii, vorbe în doi peri,
Dulce-i spusa voastră-ngemănată!
Stai închis în tine, nu disperi,
Dar un corb îţi spune „Niciodată”.
Nu mai e pe lume nicio rază,
E un secol orb ce delirează
Şi s-a iscălit pe miezul pâinii..
Orice-aş spune, se interpretează,
Stă miliţianu-afar’, de pază,
Şi de limbă-ncearcă-a-mi trage câinii.

Marina Tvetaeva - Abia De Priviram În Ochi - Fără Ezitare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Abia de privirăm în ochi – fără ezitare,
Abia glasul nostru până la urlet e înălțat,
Că îndată gâtlejul ni l-a și înșfăcat
Mănușa de fier, a legii necruțătoare.
Grămădește lacrimile-n ochi, apele-n ruptură –
În maluri, blestemele – în gâtlej – nod.
Și libertatea de fier aruncă de pe noul pod
Liber-cugetătorul, fragilă făptură.
Și pe piept ne adăpostește vuiete, gemete
Se lasă o aripă de fier, acvilină.
Numai în cercul unei legi enorme
Mă simt în largul meu, în lumină.

Mircea Dinescu - Dansul Pe Jăratic

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Acum gelos pe fluturi, ieri alăptat de nori,
nici nu știam ce-i umbra când m-au lovit cu bâțul,
ca lacrima pe-obrazul unui copil din flori
am lunecat și, iată, simt biciul și simt hățul.

Dând stelele-ntr-o parte, aș fi putut să strig,
dar mă cuprinse sila de râsul lor sălbatec,
pe vinetele-mi buze năștea un rug de frig
și-acum dansez în lanțuri pe spini și pe jăratic.

Cândva zburând pe lacuri abia m-am oglindit
și apa-nchise ochii la razele stinghere,
acum ei bat din tobe și zilnic îmi trimit
un blid cu sânge negru de la vreo-njunghiere.

Cum să le spun că floarea salcâmilor mi-a fost
altar de-ngăduință și un prilej de pace,
când mă lovesc de pietre și mă fac tâmp și prost
că nu pot duce-n gură soioasele cojoace.

Cum să le spun că nu pot în rând cu urși buimaci
să țopăi și să pieptăn cu ghearele nisipul,
când nașterea-mi fusese vestită de trei magi
și, dintre toți, doar maica îmi recunoaște chipul.

Cum să le spun că nu pot să mormăi, ci doar cânt,
cum să le spun că mâna-mi a alintat doar arfa,
când mi-au lăsat vederii doar geamuri de pământ
și-o botniță prin care nu pâlpâie nici iarba.

Chimie feat Simion Bogdan-Mihai - Paranoia Blues

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ăștia vor să mă aburească să-mi cânte la trombon
Vor să mă împuște în aripă și la motor
Vor să calce pe mine ca pe un covor
Cât despre muzica mea, știi bine că o vor! [x2]
Vor să mă cobor la nivelul lor
Să mă țină-n subteran,
Să fiu minerul lor
Să mă tragă-n piept ca pe ginerele lor
Să mă aibă la degetul mic, inelul lor.
Să-i duc eu peste tot să fiu șoferul lor,
Eventual în secunda doi șomerul lor.
Să fiu mic, să-ncap în portofelul lor,
Chiar un cerșetor cu portofelul gol.
Să-mi pună mie coarne de țap ispășitor,
Să nu pot să vorbesc direct să spun doar ghicitori.
Să-nvăț cum să urăsc evreii și pe ciori,
Poate și pe unguri, muzică bună-n cluburi!.
Ăștia vor să mă aburească să-mi cânte la trombon
Vor să mă împuște în aripă și la motor
Vor să calce pe mine ca pe un covor
Cât despre muzica mea, știi bine că o vor!.
Își dau ochii peste cap când intru-n încăpere
N-am nici o părere fiindcă n-am nici o putere
Copilu’ pus pe rele care ia curele grele,
Sacu’ lor de box sunt calu’ cu mânere da’
Calu’ cu mânere dă mâna greșit,
Animalul mușcă mâna care l-a hrănit
Dragoste sau frică? Știi ce am ales,
Am ales să vă iubesc, m-ai înțeles? da’.
Vor să mă aburească să-mi cânte la fluier
Nu îi mai suport le-o trag la ia-o cu lămâie,
Spun de muncă, nu le dau de furcă,
A mea e cea mai lungă toți mă sapă mă mănâncă da’.
Vor să mă aburească să-mi cânte la țambal
Să-mi arate cum stă treaba cu șpaga și țeapa
Vor să fiu eu cel care le vinde drogu’
Vor să șteargă cu mine pe jos, eu să fiu mopu’!.
Națiunea mea a uitat,
Băieții au plecat,
Ficatul tare s-a umflat
Și-ntre noi paranoia curge
Și lacrimile de p-obraji nu s-au uscat!

Constantin Mille - Un Răspuns

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ați zis-o: dreptul vostru e legea grea a firii.
Ați zis-o: e de față Malthus cu-ai lui adepți:
În lupta pentru viață, la masa fericirii,
N-au loc copiii noștri; ați zis-o și-o ziceți.
Ați zis-o: cel mai tare triumfă totdeauna,
A pumnului domnie de sus și până jos,
Progresul stă în luptă și una câte una
Iluziile voastre cădea-vor zgomotos.
Ați zis-o: trebuiește un piedestal de crime
Cu lacrimi și cu sânge de veacuri cimentat,
Ca cei aleși din fire să iasă din mulțime
Spre-a duce omenirea spre țelul depărtat.
Ați zis-o: visătorii de legi umanitare
Nebuni și fără țintă poporul răzvrătesc:
Cum soarele se mișcă pe veșnica-i cărare
Pe-acelș drum va merge curentul omenesc.
Ați zis-o; mâine însă a voastră cuvântare
De-om lua-o-n noi nebunii, de-om zice tot ca voi:
„În lume stăpânește acel ce e mai tare”,
Cu lacrimi voi veți plânge, voios vom râde noi!…

Celelalte Cuvinte - Balanța

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Tu, cel învățat să piardă speranța
Noi, ce hotărâm unde trage balanța
Adevăru-i unul, dar
nu-i lucru de pus între noi
pe cântar!
Ți-e menit, dramuit, măsluit, potrivit..
Tu, cel vinovat, dator să plătească
Legea-i scrisă de noi
(deci dreptatea-i a noastră)
Sluga te-ai născut și crapi
Povara-i a ta, care n-ai
cum să scapi!
Obidit, umilit, vlăguit, osândit..

Johann Wolfgang Von Goethe - Ca Nicovala e Țara

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ca nicovala e țara, stăpânitoru-i ciocanul, / Poporul cu tabla-l asemui, ce-n mijloc se-ndoaie. / ... →