omenire – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Crăciun

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Se zbate anul, în etate,
Mâna s-o dea la nou născut,
Cu tot ce-a adunat bucate,
Cu tot ce bine a vrut făcut
Şi umple brazi de stele reci
Prin care cu strămoşi ne-atinge
De demult, sau curând.. poteci
Pline de dor ce nu se stinge,
Ne adunând din multe străzi
Să stăm la masa de copil,
Cu alţi copii din noi ogrăzi,
Toţi împreună un fitil
Aprins cu suflete încălzite
Din focul dragostei de-aproape,
Să ne ajutăm inimi rănite
Şi lacrimi să nu fie ape..
Să spele orice păcat gândit
Şi îmbrăţişaţi mai strânşi să fim
Încă un Crăciun, ajuns, dorit,
De neuitat şi nici ultim..
Să ne dorim toţi fericire
Din adevăr profund, simţit,
Că noi Crăciun şi Omenire
Le facem singuri din sfinţit..
E tot, dintr-un etern.. IUBIT!

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - La Mulți Ani, Omenire!

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Linie o să tragem iară
Din mai tânăr… în trecut,
Parcă viața-i mai ușoară
Cu-an pierdut dintr-un avut.
Și tot credem înnoire
Când în fond ne perimăm
Și orice brad e-o răstignire
De-un fost verde, ce-l ornăm.
Plin de vise repetate,
Ce dispar, tot mai timide,
De iubiri, doar sănătate
Și îndrăzneli tot mai cupide…
Din copiii încântători
Ne machiem în moși, cu daruri,
Fericiții impostori
Că minciunile sunt haruri…
Lumea întreagă-i prinsă-n mreje,
Se scăldând într-o himeră,
Mai firavi, din trunchi… găteje,
Gândul devenit apteră.
E psihoza milenară
Că n-ar exista uzură,
Dimineața-i etern iară,
Fără timp, ce-n fond o fură…
Dar e-așa de-o existență,
De când timp e feliat,
Fericirea-i apetență,
Spiritualul e un dat.
De când s-a creat credință
Că ce-i, nu-i îndeajuns
Și an de anu-i numai ființă
Cu neființa întrepătruns,
Tot mai mult… pe timp, că trece.
Deci rămânem grav naivi
OMUL, ce nimic nu întrece,
Un conviv printre convivi,
O creație imensă
De-un indus crezut în sine,
Ce din trecerea adversă
Își preface rău în bine.
Și alt An venit, cel Nou
E-o sublimă înălțare
Ca un strigăt cu ecou
Că speranța, ea, nu moare…
Și mă înlănțui lângă voi
Beat, sătul de fericire
Căci suntem cel puțin doi
An ce vine, iar… Iubire!
La mulți ani, mulți… Omenire!!!
31. 12. 2017

Dan Spataru - Nimic Nu E Prea Mult

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Dacă-ți este dor de casa de părinți,
De soarele cu ochi fierbinți,
Cât de dor ți-ar fi, tot nu,
Prea mult, prea mult.

Dacă vreun gând, purtându-te cu drag,
Ades te va chema în prag,
Niciodată să nu spui
Prea mult, prea mult.

Pentru-o clipă de iubire, oricând,
Pentru-o clipă de noroc,
În atâta omenire, oricând,
Totdeauna mai e loc.
Pentru-o clipă de iubire, oricând,
Pentru-o clipă de noroc,
În atâta omenire, oricând,
Totdeauna mai e loc.

De-un pic, și de mai mult,
Nimic nu e prea mult.

Dacă porți în piept o dragoste cu foc,
Ce-o viață nu s-a stins deloc,
Să nu-ți pară rău nicicând
Prea mult, prea mult.

Dacă-ți este scris, pe lume de-a trăi,
O sută zece ani și-o zi,
Nu te văd zicând că e
Prea mult, prea mult.

De-un pic, și de mai mult,
Nimic nu e prea mult.

Friedrich Holderlin - Prietenie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Când oamenii își cunosc valoarea,
Se pot numi prieteni cu onoarea
Vieții atât de cunoscute ce nu minte,
Ei o descoperă interesantă-n minte.
Spiritul înalt nu-i e aproape de prietenie,
Căci oamenii iubesc ce-i armonie
Și fidelitatea ce-o trăiesc curat,
Acesta-i omenirii bunul dat.

Cosmin - Cuvinte

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Am în minte de la lume mereu aceleași scuze,
se spune cică societatea e zdrobită de educație cu venin dulce,
învățând și examinând caracterul omenesc, rețin că nu-i deloc
mentalitatea de masă, dar negrul ce ne cuprinde în suflete și-n spirit
mă iau cu transpirații când percep corect locuri lângă mine, păi bine,
comunicând indirect cu persoane din jur înțeleg,
parc-așa suntem creați pe Terra, să ne furăm poziții în tranșe, perfect,
ascultăm vocea demonului ce-ndeamnă spre rău,
dar nu spre drept.
Buna treaptă e o muncă grea și dreaptă,
păcat că dacă s-ajunge la un anumit nivel de cinste, răul te-nțeapă.
Ascultăm slava Domnului și rugăciunile părintelui Arsenie,
vad atâția demoni ce veghează pe suflete atât de slabe, nu mă mai sperie.
Răul, nu mi-e frică de tine și te țin cât mai departe de mine, adică de om,
șoapte cu suspine, partea negativă dintr-un atom.
Doamne, numai Tu vezi păcatele noastre și ai puterea de a ne judeca,
atunci cu ale noastre prunci albastre șterse de pe pământ
veghezi și realizezi tot ce e mai corect pe pământ,
însă nu lăsând timpul curgând,
dar cu semne naturale, deci calamități.
Asta-i omenia sinucigașă, am ca idee de bază întreaga țară
și parcă văd valorile umane cum dispar în această țară,
cuprinsă de ură și durere cruntă și gândul după avere,
valoarea unui uman e mai redusă decât o sticlă de vin sau de bere.
Așa că mereu aceleași scuze aud când cânt versuri despre treburi sociale,
morale, spirituale, dar mai ales revoluționare.
Nu mai am cuvinte să descriu ce văd în jur, ce știu,
ce nu mă menține viu, aud șoapte de durere în pustiu,
de noapte târziu, întunericul în noi pătrunde cenușiu,
omul nu va mai exista, nu știu ce-o să fiu.
Am ajuns să-mi fie frică de om, fug de realitate,
nu vreau dreptate, văd prea multe ființe zdruncinate,
frate, vreau să fug de aici, mă feresc de frici și traume
marcate pe semne definitive, eu cred doar în Dumnezeu.
N-am cuvinte lângă copii ce mor de foame, Guvernu’ doarme
plătind din plin sticle de vin, deci se-nfruptă în venin, ce declin!
Închin încă o Cruce că ai mei părinți au mereu capul pe umeri,
mândru într-o familie credincioasă, dar n-am așteptat cel din Cer din totdeauna.
Mama-mi spune să fiu corect în societate,
ca lumea-i rea și grea și ea nu mă poate zdruncina, frate.
Reține, comportamentul uman te lasă fără fracțiuni de a realiza
dacă un individ e rău, dar tu nu o poți afla.
Prin filme Stanley Kubrick îmi văd conștiința mea,
tu nu mă poți niciodată afla,
dar după cum cunoști chipul, nu zici c-am conștiința rea.
O singură dorință, din viață, nimic mai mult,
să văd noile generații pe cale de viitor, să nu văd război,
să fie omul împăcat fără sânge pe cămașa lui Mesia,
la fel așa în România, dar lupt verbal cu morile de vânt, cu fiecare cuvânt
și dansez râzând de viitorul meu crezând doar în mine,
lăsând timpul curgând.
Știu că lumea e pe cale de sfârșit, dar eu țin de viitor,
exact cum mi-a repetat mama atâtea ori,
vad copii victime de un sistem intoxicat ce le strică lor viitorul,
tirani ticăloși acolo ce nu le ținem dorul,
n-au deloc ochi să vadă cum e
să lupți o viață pentru un salariu mizerabil ridicat numai în vorbe.
Alternativa dorinței mele e să ajungă un sfârșit
când Natura se reîntoarce și ne scoate după fața pământului,
să nu mai existe specia umană, nici război,
nici durere, nici ură contra propriilor frați, nici victime,
mereu aceleași scuze a societății, e de vină destinul.
Fac o întrebare mică, ce alegeți, dragoste sau frică?
Nu mai am cuvinte să descriu ce văd în jur, ce știu,
ce nu mă menține viu, aud șoapte de durere în pustiu,
de noapte târziu, întunericul în noi pătrunde cenușiu,
omul nu va mai exista, nu știu ce-o să fiu.
Am ajuns să-mi fie frică de om, fug de realitate,
nu vreau dreptate, văd prea multe ființe zdruncinate,
frate, vreau să fug de aici, mă feresc de frici și traume
marcate pe semne definitive, eu cred doar în Dumnezeu.

Constantin Mille - Drept Prolog

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Oricine-ai fi, din rândul acelora ce-s în bine
Ori paria al lumii strivit și-ades flămând,
Bătrân cu barba albă sau tânăr ca și mine,
Copilă tinerică cu ochii de lumine,
Sau babă-nălbită colțul împletind,
Oricine-ai fi tu, care răzleața ta privire
Asupra astor rânduri acum ai aruncat,
Gândește-te la-a lumii amară nălucire,
Gândește-te la negrul din neagra omenire,
La mic ca și la mare, la slab și la bogat,
Că ai simțit în tine, ca mine, clocotind
Și dor de răzbunare, și dor frumos și blând,
Și nostalgii frumoase de dragoste și bine,
Și visuri ideale, și visuri dulci, senine,
Și focul de-a ucide tot răul pe pământ;
Gândește-te că unora nu li-i destul o lume
În care se-nvârtește tot omul ordinar,
Că strâmt le este cercul prezentului barbar,
Că lângă al iubirii sfințit și dulce nume
E numele dreptății de-o mie de ori sfânt!
Destul e pentru mine să văd a mea cântare
Că a produs în piepturi un lung oftat de dor
Și cum un pic de rouă destul e pentru-o floare
Cu-o lacrimă de-a lumii, mă simt nemuritor!

Morbid - Tot Ce-i Rău

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Intro:
Morbid… Tot ce-i rău.

Strofa I:
Îmi expun gândurile spre îngrozirea audienței
În cel mai explicit mod, în lipsa reticenței
Scârbesc pacifismul, în favoarea violenței
Și lovesc calculat, în pofida demenței
Haina îl face pe om, dar moarte travestiților
Privindu-mi generația, simt un adânc fior
Mă f*t în avocați, dreptatea ți-o faci cu un topor
Ești legat în cur de foame, nu când furi de la un popor
Sunt oaia neagră, dar nu mă duc după turmă
Rămân un sociopat, cu bunătate nici o urmă
Scuip vorbe scandaloase, ce fericirea ți-o curmă
Îți citesc slăbiciunea-n ochi, degeaba te dai de dur, mă
Nu-s genu’ ăla care lucruri bune te învață
Cine-s eu, să uniformizez formele de viață?
Sunt aici să-mi reprim starea de greață
Față de omenire, ce-o păstrez, că stau la suprafață.

Refren X2:
Când și cel mai luminat om are stofă de călău
Când binele ce-l cauți, meriți să nu fie al tău
Când omenirea-i trasă în cel mai adânc hău
Eu m-așez, privesc în jur, și mă bucur de tot ce-i rău.

Strofa II:
Voi vreți pace-n lume? Eu zic că-i deja prea multă
Vreau să n-aveți timp, să ziceți că e viața mult prea scurtă
Că nu știu de voi, dar eu îmi găsesc pacea-n luptă
Și-n imaginea hienei, ce din cadavru se înfruptă
Cultiv discriminarea, susțin ura colectivă
Reprezint cu mândrie latura abrazivă
Nu întâmpin remușcări, atunci când mușc din voi
Din contră, o fac din nou, și înmulțesc cu doi
Îmi aplaud acțiunile, pe care le crezi tu greșite
Le repet și, chiar mai bine, chiar des din comun ieșiite
Atâtea p***e ca p**a se fac azi auzite
Atâția ocupă funcții înalte, purtători de minți golite
Mă încălzesc cu ideea că, într-o zi, vă veți răci
Când toți se vor zvârcoli de durere, voi zâmbi
Asculta-mi vorbele, frate, că vei ajunge departe
Fii mereu cu un pas înainte, când ești la un pas de moarte.

Morbid - Intro (Tot Ce-i Rău)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Când și cel mai luminat om are stofă de călău,
Când binele ce-l cauți, meriți să nu fie al tău,
Când omenirea-i trasă în cel mai adânc hău,
Eu muncesc, privesc în jur, și mă bucur de tot ce-i rău.
Când și cel mai luminat om are stofă de călău,
Când binele ce-l cauți, meriți să nu fie al tău,
Când omenirea-i trasă în cel mai adânc hău,
Eu muncesc, privesc în jur, și mă bucur de tot ce-i rău.

Rezident Ex - Buletin de Știri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Vad programul la TV…
Gândurile-mi sunt prea vii,
Nu pot să le mai suport,
Omenirea zi de zi
Pare-un uriaș complot.
Spune-mi, câți vor mai pieri
În măcelul sistematic,
Așteptând o nouă zi
dintr-un secol prea dramatic?.
Într-o lume-n care omul
Este un obiect uitat,
Nebunia și-a luat tronul,
Încercând un nou asalt.
Milioanele de mii
S-au trezit din adormire!
Spune-mi, cine va semna
Dreptul lor la fericire?.
Vad programul la TV…

Raku feat Chakra 7 - Metastaza

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Raku:
Omenirea-i metastaza planetei noastre, Pământ
Vorbeste despre partide-n zile-n care nu mănâncă un surd…
…ex-milițian fund
Sprijinit pe-o mitralieră, că-l taxezi, că-l execuți
Tu, de fapt, nu vrei să protejezi prunci
Le dai CNP, să poți o viață să-i sugi
De bani…
(?) fără jandarmi,
Pe o stradă întunecată, înconjurat de golani
Mă auzi?
Crezi că-i haos la repaus?
Răsplata te găsește și-ntr-o peșteră din Laos
Sau o boală te lovește și te propteste-n bahaos
Unde, ca o pisicuță-ți iei pla drept mouse
Cucu rulat,
Daci un alt aluat
Te-aș teleporta în timp în miezul unui sat, s-a…
…uzi capu’ de lup, băiet de bani gata
Și-o fată fluturându-și barda lângă tanga ta!.

Refren X2:
Tu nu vezi nivelul la care luptăm?
365 de zile în muncă
Suntem aia care duc războiul în partea nevăzută
Omorâți unul, ne naștem 100!.

Infinitu’ aka Sfântu’ 8:
Metastaza
Vad frica de necesități de bază.
Planul tău: cum funcționează?
Cum ne controlează?
Visuri și casele
Clipele, masele… Lasa-ne!
Speech-uri de la șobolani și vipere false
Nu mai cred în șanse egale din clase primare
Știi cum se finanțează războaie mondiale?
Nu mai cred în vorbele goale
Sunt bombele care explodează
Suntem exploatați pe căi legale!
Mă pis pe-un concediu
Deces în centrul vieții mele
Argumentul: anti-sisteme
Atâta timp cât ne curge prin vene
Sentimentul a fost aici, și-o să rămân-o vreme
E despre tot ce poate să însemne
Nu e prea târziu, nici prea devreme
Nu te teme! (Ha!)
E despre ce-a făcut ca să prospere
Să inspire cartiere
Să dea putere….

Bocaseca:
(?) Fraieri ca tine sunt un ban în plus
Stric discursul ce-ai expus
Dacă sunt prost dispus
Să răspândesc malign microbii și cresc pe-ascuns
Prin sabii trecuti
Și după-i vad în primul rând utopici
Falși ca mișcarea feministă, corpul fură robii
Suvenire-și iau decenii fiindcă au sânge nobil
Am la țintă toți fraierii ce cred în ei ca orbii orbi
Sorbind viața, când e făcută cu mâinile proprii
Unde pui degetul pe mapamond?
Haos instalat, tradiții lăsate pe front
Trădătorii au sânge nepătat pan’ la nepot
Cine poate să ierte? Însă eu nu-i iert nici mort!
N-o să ne vezi ușor, căzuți ca un lord
Chirurgical, extirpăm ca pe Nord
Și eu nu-s open-mind, de-asta nu vă suport
Sunt doar deschis la minte, înțeleg cuvinte pe dos!.

Refren X2:
Tu nu vezi nivelul la care luptăm?
365 de zile în muncă
Suntem aia care duc războiul în partea nevăzută
Omorâți unul, ne naștem 100!