Morbid – Tot Ce-i Rău

Intro:
Morbid… Tot ce-i rău.

Strofa I:
Îmi expun gândurile spre îngrozirea audienței
În cel mai explicit mod, în lipsa reticenței
Scârbesc pacifismul, în favoarea violenței
Și lovesc calculat, în pofida demenței
Haina îl face pe om, dar moarte travestiților
Privindu-mi generația, simt un adânc fior
Mă f*t în avocați, dreptatea ți-o faci cu un topor
Ești legat în cur de foame, nu când furi de la un popor
Sunt oaia neagră, dar nu mă duc după turmă
Rămân un sociopat, cu bunătate nici o urmă
Scuip vorbe scandaloase, ce fericirea ți-o curmă
Îți citesc slăbiciunea-n ochi, degeaba te dai de dur, mă
Nu-s genu’ ăla care lucruri bune te învață
Cine-s eu, să uniformizez formele de viață?
Sunt aici să-mi reprim starea de greață
Față de omenire, ce-o păstrez, că stau la suprafață.

Refren X2:
Când și cel mai luminat om are stofă de călău
Când binele ce-l cauți, meriți să nu fie al tău
Când omenirea-i trasă în cel mai adânc hău
Eu m-așez, privesc în jur, și mă bucur de tot ce-i rău.

Strofa II:
Voi vreți pace-n lume? Eu zic că-i deja prea multă
Vreau să n-aveți timp, să ziceți că e viața mult prea scurtă
Că nu știu de voi, dar eu îmi găsesc pacea-n luptă
Și-n imaginea hienei, ce din cadavru se înfruptă
Cultiv discriminarea, susțin ura colectivă
Reprezint cu mândrie latura abrazivă
Nu întâmpin remușcări, atunci când mușc din voi
Din contră, o fac din nou, și înmulțesc cu doi
Îmi aplaud acțiunile, pe care le crezi tu greșite
Le repet și, chiar mai bine, chiar des din comun ieșiite
Atâtea p***e ca p**a se fac azi auzite
Atâția ocupă funcții înalte, purtători de minți golite
Mă încălzesc cu ideea că, într-o zi, vă veți răci
Când toți se vor zvârcoli de durere, voi zâmbi
Asculta-mi vorbele, frate, că vei ajunge departe
Fii mereu cu un pas înainte, când ești la un pas de moarte.

Refren X2:
Când și cel mai luminat om are stofă de călău
Când binele ce-l cauți, meriți să nu fie al tău
Când omenirea-i trasă în cel mai adânc hău
Eu m-așez, privesc în jur, și mă bucur de tot ce-i rău.