Catalin Varga – Omagiu

Acolo, unde dorurile suieSub pleoapa caldă-a munților din noiPe-o cărăruie dinspre amândoiAm poposit ca să-ți ridic statuie.Cioplind în stânci, înmărmureau scânteieIar bulgărul de piatră tresăreaZâmbeam ușor lovind cu dalta-n eaCăci forma ei o-nfățișa femeie.Dar când c-un ultim strigăt de sub cuieCăzu și dalta-n freamăt uluitAm devenit pe-o clipă-nmărmuritUn trup inert privind la o statuie… A … Citește mai mult

René Char – Omagiu și Foamete

Femeie care te acordezi cu gura poetului, acest torent de mâl senin, tu care, pe când era doar o sămânță captivă de lup neliniștit, l-ai învățat tandrețea pereților înalți neteziți de numele tău (hectare de Paris, pântec de frumusețe, focul meu urcă sub rochiile tale de fugă). Femeie care dormi în polenul florilor, depune pe … Citește mai mult

Grigore Alexandrescu – Marii-Sale Domnului Alexandru I

Marii-Sale domnului Alexandru Ioan I. Timp dorit, zi de speranțe,Fiul al țării, salutare!România, investităÎn veșminte de serbare,Îți dorește, îți ureazăDe mari fapte viața plină,Și se-nchină stelei taleCe străluce de lumină. Când de glasul omenireiInspirată și condusă,Pleiada europeană,De puternici regi compusă,Redă nației gemindeAntici drepturi și tărie,Soarta-ți se-nscria în ceruriCu lumina cea mai vie. Fă dar numele-ți … Citește mai mult

Eugenio Montale – Pentru Un Omagiu Lui Rimbaud

Târziu ieșită din gogoașă, tu, mirabilfluture ce vorbești de la catedrăde exilatul din Charleville,o, nu-l urma în zborul lui prădalnicde potârniche, nu lăsa să cadăpene tăiate, frunze de gardeniape neagra gheață de asfalt! Căci zborultău va fi mai teribil – înălțatăde-aceste aripi de polen și de mătaseîn stacojiu halou în care crezi,fiică soarelui, roabă gândului … Citește mai mult