Marii-Sale domnului Alexandru Ioan I.
Timp dorit, zi de speranțe,
Fiul al țării, salutare!
România, investită
În veșminte de serbare,
Îți dorește, îți urează
De mari fapte viața plină,
Și se-nchină stelei tale
Ce străluce de lumină.
Când de glasul omenirei
Inspirată și condusă,
Pleiada europeană,
De puternici regi compusă,
Redă nației geminde
Antici drepturi și tărie,
Soarta-ți se-nscria în ceruri
Cu lumina cea mai vie.
Fă dar numele-ți să treacă,
Între numele divine,
Celor ce au fost ai lumii
Nobili făcători de bine.
Secolul să te admire,
Și cu noi să se fălească
Franța nația cea mare,
Nația cavalerească.
Căci e aspră datorie
Ce o nație impune,
Căci e grea mult prea grea coroana
Ce pe capul tău se pune.
Țara te salută, printe,
Cu plăcere și iubire,
Și-ți încrede viitoru-i
Zâmbitor de fericire.
Sensul versurilor
Piesa este un omagiu adus domnitorului Alexandru Ioan Cuza, exprimând speranța și încrederea națiunii în viitorul țării sub conducerea sa. Versurile celebrează rolul său în istoria României și îi urează o domnie plină de realizări.