Versuri corectate și adnotate
Ce i-a îndemnat pe oameniSă-i pună barbă și mustață lui DumnezeuSă-l facă omDupă chipul și asemănarea lorNumai ca să-l poată scuipa și înjuraDacă nu se comportăDupă placul și voia lorDe atunci Dumnezeu nu mai e DumnezeuDuhul tămăduitor al cuvântului dintâiȘi lumea nu se mai poate vindeca de răutateNici de prea amarNici de prea aleanNici de … Citește mai mult
La fel ca pasta din pix sunt închis în mineÎmi pare rău că n-am încredere în nimeniTre’ să știu cine sunt eu cât sunt plecat pe drumPrezentul va fi umbra visului meu de acumPianul ăsta îmi rupe sufletul cu clapeleȘi te îndepărtez, nu vreau să-mi rănesc aproapeleNu e nicio aroganțăMai bine să mă vorbești pe … Citește mai mult
Piatraeste un omîn care alt omși-a băgat mânaca într-o mănușăși l-a întors pe dosca pe o mănușă?
Recele echilibru al stelelor.Vor veni timpuri minunatecând echilibru rece al stelelorse va rupe, şi cândșirurile celor care au fostse vor uni cu cei care sunt.Omul, o, câte trupuri a avutși în câte trupuri încă se vaîncerca să mai fie!Omul! de câte trupuri are nevoieca să se poată hrăni până la capătdin sfera aceasta instabilă!Vom mânca … Citește mai mult
Mărunt e tâlcul cântecului meu,cu astea cât de mare este:e omul simplu, omul independent.Pe-acesta, spre, spre folosul Lumii noi, îl cânt,Cânt fiziologia omului din creștet până-n tălpi.Nu numai chipul, ori doar cugetullui ar fi vrednice de muze. Eu spuncă Omul întreg de departe-i mai vrednic,Eu deopotrivă cânt: Bărbatul și FemeiaDar nici tâlcul acesta nu-l îngrădesc, … Citește mai mult
Țărâna aceasta cândva fu un om.Blând, simplu și drept și hotărât, sub mâna înțeleaptăa căruia,Împotriva crimei celei mai nebunești din toate țărileși vârstele istoriei,Uniunea Statelor acestora a fost salvată.
Pe el îl cânt, omul simplu, omul independent,Cu toate-acestea proclam cuvântul: Democratic, cuvântul: Mase.Cânt omul material din creștet până-n tălpi,Căci vrednic de muze nu numai chipul îi este, ori numai mintea, eu spun:Făptura lui întreagă-i mult mai demnă,Și-o cânt: femeia și bărbatul deopotrivă.Și uriașa lor viață, pasionată, inimoasă, puternică,Fericită, făcută pentru cele mai libere fapte, … Citește mai mult
Și de-ar fi omul să fiePiatră de munte pustieVântul de l-ar viscoli,Dar tot piatră ar udi.Dar omul e mititelNumai dragostea-i de elȘi de-l bate-un dor o datăMersura i-e legănată.Șade aplecat de frunteParcă-i floare de la munte,C-așa-i sufletul de omNu-i nici piatră, nu-i nici lemn.Eu avusei doruri greleMă-mbătrânii fără vremeȘi de bate vântu-ăl mareMă ia, mă … Citește mai mult
Sufletul te face om.Tot mereu m-am întrebatȘi răspuns nu am aflatDe ce nu pot haineleSă îmbrace sufletele. RefrenSufletul te face om, pe oriunde ai fiiHainele te fac doar domn, omule să știiFă în viață lucruri bune, de vrei să le faciCă nu poți cu nicio haină, sufletul să-l îmbraci. Haina rea te ține-n drumChiar dacă … Citește mai mult
Nu vă plângeți că omul atât se chinuiește.Singur roata-și făurește și pe ea se-ncolăcește.