occident – Versuri.pro

Johann Wolfgang Von Goethe - Admiteți Că Poeții-n Orient

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Admiteți că poeții-n Orient / Sunt mai presus de cei din Occident. / Acolo unde ... →

Georg Trakl - Occident - A 2-a Varianta - 2

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Acum, când e noapte,
Apar stelele noastre pe cer
Sub vechii măslini,
Sau de-a lungul chiparoșilor sumbri
Hoinărim pe drumuri albe;
Înger cu spadă:
Fratele meu.
Gura-mpietrită închide-n tăcere
Cântecul sumbru-al durerilor.
Și iar apare o moarte
În albe pânzeturi
Și cad flori
Multe pe cărarea dintre stânci.
O boală, plâns argintiu,
Leproși lângă iaz,
Unde pe vremuri îndrăgostiții
În după-amiază voioși s-au odihnit.
Sub pașii lui Elis
Prin crângul de hiacint
Răsună
Și iară se sting sub stejari.
O, făptura băiatului
Din lacrimi cristaline
Și din umbre de noapte.
Fruntea astfel presimte-mplinirea,
Ea, răcoroasa, copilăreasca,
Când peste colina-nverzind
Răsună furtună de primăvară.

Georg Trakl - Occident - 2

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

O, cât de domoale-s pădurile verzi
Ale patriei noastre,
Talazul cristalin
Se stinge alături de zidul surpat,
În somn noi am plâns;
Cu pași șovăielnici hoinărim
De-a lungul gardului de spini,
Cântăreți în seara de vară,
În liniștea sfântă
A viilor stins strălucind departe;
Umbre acum în poala rece
A nopții, vulturi mâhniți.
Nespus de blând o rază de lună închide
Semnele purpurii ale melancoliei.

Georg Trakl - Occident - A 2-a Variantă - 1

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Surpate cătune se scufundau
În ruginiul noiembrie,
Potecile sumbre ale sătenilor
Sub merii
Piperniciți, tânguirea
Femeilor în vălul de argint.
Se stinge seminția părinților.
Plin de suspine
E vântul de seară
Pentru duhul pădurilor.
Liniștită cărarea-nsoțește
Spre trandafiri înnorați
O blândă jivină pe colină;
Și răsună
Izvoarele-albastre în negură,
Ca să vină pe lume
O blândețe, copilul.
La răspântie umbra
Îl părăsește încet pe străin
Și lui pietros îi orbesc
Ochii privind,
Ca de pe buze
Să curgă mai dulce cântecul.
Căci noaptea
E sălașul îndrăgostitului,
E chipul albastru fără grai,
Cu tâmpla deschisă
Peste o moarte;
Cristalină priveliște.
Pe sumbre poteci îi urmează aceluia
De-a lungul zidurilor
Ceva ce-a pierit.

Georg Trakl - Occident - A 2-a Varianta - 4

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Un băiat cu pieptul zdrobit
Se stinge, cântec în noapte.
Numai lasă-l să treacă liniștit pe colină
Sub copaci
Urmat de umbra jivinei.
Dulci miresme împrăștie viorelele pe pajiște.
Sau lasă-l să intre în casa de piatră
Și capul să-și plece
În umbra îndurerată a mamei.
Mica lampă luminează în jilavă albăstrime
Toată noaptea;
Căci nu se mai curmă durerea.
Departe s-au dus și făpturile albe
Ale celor respirând, prietenii;
Puternic tac zidurile jur-împrejur.

Georg Trakl - Occident - 3

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Voi, mari orașe
Din piatră durate
În câmpie!
Mut, cel fără de țară
Cu fruntea-ntunecată
Însoțește vântul,
Copacii pustii de pe colină.
Voi, fluvii curgând înnoptate-n depărtări!
Puternic înspăimântată
Groaznicul roșu al serii
Din nori de furtună.
Voi, popoare-n agonie!
Palid talaz
Spărgându-se la țărmul nopții,
Stele căzătoare.

Georg Trakl - Occident

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Când pe străzi se întunecă
Și-n albastre pânzeturi apare
Ceva ce de mult s-a dus,
O, cum se clatină pașii răsunători
Și tace capul înverzind.
Mari sunt duratele orașele
Și împietresc în câmpie;
Dar cel fără de țară
Cu fruntea descoperită-nsoțește vântul,
Copacii de pe colină;
Adesea-nspăimântată și roșeața serii.
Curând apele murmură
Tare în noapte,
Îngerul atinge obrajii
Cristalini ai unei fete,
Părul ei blond
Împovărat de lacrimile surorii.
Deseori aceasta-i iubirea:
Un mărăcine-nflorind
Atinge în treacăt
Degetele reci ale străinului;
Și colibele sătenilor pier
În noaptea albastră.
În liniște copilărească,
În grâu, unde mută se-nalță o cruce,
Celui ce privește i-apar suspinând
Umbra și trecerea.

Georg Trakl - Occident - A 2-a Variantă - 3

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

O, cât de domoale-s pădurile verzi
Ale patriei noastre,
Soarele-apune pe colină,
În somn noi am plâns;
Cu pași albi hoinărim
De-a lungul gardului de spini
Cântăreți în vara spicelor
Și născuți din durere.
De pe-acum i se pârguie omului grânele,
Sfânta viță de vie.
Iar în răcoroasa odaie de piatră
Pregătită e masa.
Și celui bun împăcată îi este
Inima-n liniștea verde
Și-n răcoarea înalților pomi.
Cu molcome mâini el împarte mâncare.
Mult e ceva ce veghează
În noaptea-nstelată
Și frumoasă-albăstrimea,
O paloare pășind, răsuflare,
Un cântec de strune.
Sprijinit de colină fratele,
Străinul,
Cel părăsit de oameni, lui îi cădeau
Pleoapele umede
În nespusă tristețe.
Din nori negri
Picură mac amar.
Alb-lunară tace poteca
De-a lungul acelor plopi
Și curând
Se curmă hoinăreala omului,
Dreaptă resemnare.
Bucură și liniștea copiilor
Apropierea îngerilor
Pe cristalină pajiște.

Georg Trakl - Occident - 1

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

A 4-a variantă.
Luna, de parcă o moarte-ar ieși
Din grota albastră,
Și cad flori
Multe pe cărarea dintre stânci.
O boală, plâns argintiu
lângă izvorul serii,
În luntrea neagră-ndrăgostiții
Muriră spre malul opus.
Sau pașii lui Elis
Prin crângul de hiacint
Răsună
Și iar se sting sub stejari.
O, făptura băiatului
Din lacrimi cristaline,
Din umbre de noapte.
Fulgere zigzagate-i luminează tâmpla
Cea rece de-a pururi,
Când pe colina-nverzind
Răsună furtună de primăvară.

Ada Milea - De la Răsărit

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

De la răsărit apare
De la răsărit apare
Soarele plin de răcoare
Soarele plin de răcoare.
Și ne-ntreabă cu căldură
Și ne-ntreabă cu căldură
De ce-avem pe dânșii ură
De ce-avem pe dânșii ură.
Hai să facem pașe
Hai să facem pașe
Occidentul nu ne place
Occidentul nu ne place