George Gordon Byron - Beppo - Strofa - LXIV
S-au dus deci la Ridotto (mult aș vrea / Să merg și eu deseară, căci … →
S-au dus deci la Ridotto (mult aș vrea / Să merg și eu deseară, căci … →
Mereu te reîntorci, melancolie, / O, blândețe a singuraticului suflet. / La sfârșit o zi … →
O, duhovnicească revedere / În toamna veche! / Galbeni trandafiri / Se desfrunzesc lângă gardul … →
Negru urmează în tomnatica grădină pasul / Strălucirii lunii, / Pe înghețate ziduri imensa noapte … →
Ce este această lume, / Otilio, să-mi spui! / Neantul face glume / Fiind un … →
De lăudat cu el – ne lăudăm. / De proclamat rege – îl proclamăm. / … →
Va veni să vă cuprindă / Un flăcău cu negre plete / Și frumos cum … →
Nu-i dimineață, seară nu-i, nu-i ora! / În ochi sclipirea, totuși, ne păli. / Dar … →
Am revăzut moșia iar în floare, / Blagoslovitul grâu prăjit de soare. / Ca și-altădată-ntinde … →
Maria-Roza îmi scrie de la capătul lumii / despre răul primordial despre nostalgia noroiului / … →