noiembrie – Versuri.pro

Serena - Noiembrie (Cover Română)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Sufletul mi-e gol,
Nu e deloc ușor,
Știu că n-o să pot
Să uit vreodată tot.

Ai rupt bucăți din mine,
Atunci când ai plecat.
Oare să uit de tine,
Om nevindecat..

Refren: Rămâi, rămâi aici e locul tău
Și nu oriunde altundeva
Dar, de astăzi,
Doar ploaia îmi mai trezește liniștea.
Vreau să cred că m-ai iubit
Și să dau vina pe destin,
M-ai învățat cum să te iubesc
Și-acum nu mă mai pot opri.

Iubire, mi-ai promis,
Ce-am vrut să aud mi-ai zis,
Dar, m-ai mințit frumos,
M-ai întors pe dos.

Am pus trecutu-n ramă
Prezentul e acum,
Și asta e o teamă,
Dar totuși simt să-ți spun:.

Sara Teasdale - Noiembrie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Lumea a obosit, anul e bătrân deja
Frunzele gălbui bucuroase sunt să moară,
Vântul tremură de frig
Pe trestii maronii.
Dragostea noastră e o iarbă pe moarte
Sărutul nostru s-a răcit
Ca noi pe jumătate bucuroși
Pe jumătate frunze-n vânt.

Sylvia Plath - Scrisoare În Noiembrie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Iubitule, lumea
Se rotește deodată, își rotește culoarea, felinarul
din stradă.
Își strecoară lumina prin cozile de șobolan
Ale păstăilor laurului la nouă dimineața.
Este arctic.
Cercul acesta mic.
Negru, cu ierburile lui de mătase gălbuie – par de
copil.
Este verde în aer,
Blând, fascinant,
Mă leagănă iubitor, ca așezată-ntr-o pernă.
Simt că roșesc și mi-e cald.
Îmi vine să cred că sunt enormă deodată,
Sunt atât de prostește de fericită,
Galoșii mei
Plescăie, plescăi prin roșul acestei splendori.
Asta e proprietatea mea.
De două ori pe zi
Mă plimb prin ea, amușinând.
Vâscul barbar cu ciucurii lui
Verzi, de fier curat.
Și zidul de leșuri bătrâne,
Le iubesc toate.
Le iubesc cum iubesc istoria asta.
Merele sunt aurii,
Închipuie-ți –
Cei șaptezeci de copaci ai mei
Ridicându-și mingiile de aur roșcat
Din zeama aceasta moartă densă și cenușie.
Milioanele lor
De frunze de aur metalice și fără suflare.
O, iubitule, tu, celibatarule înrăit,
Nimeni altcineva decât mine
Nu trece prin umezeala asta care ți se înalță până la
șolduri.
Și aceste aurării
De neînlocuit cu nimic sângerează și se întunecă,
gurile de la Thermopylae.

Marcela Benea - Noiembrie, La Bursuceni

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

L. T.
Cu strălucire rănită
soarele abia se târăște
pe creasta înaltului deal
neatinsă
iarba crește direct din oase curate.
Lacrimi întârziate – roua ce
nu mai cunoaște un alt obraz
decât mormântul tău.

Casso - Noiembrie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Nu mai înțeleg nimic
Sau poate nu vreau să știu
Unde-i iubirea, când vorbeam până târziu
Planuri peste planuri, visam s-avem copii
Eu voiam fată, tu băiat dar eram infantili
Eram mici și ne iubeam orbește
Nu știam că peste câțiva ani o să fim o poveste
E un ger afară, aș vrea să ne ținem de mână
Să ne plimbăm, să plecăm pe Marte o lună
Să ne distrăm, să uităm de-o întreagă lume
Să nu ne pese de nimeni, să ne spunem pe nume
Să te simt în brațe, să știu că ești pe bune
Să nu te pierd cum se pierde marea în spume
Mulți alții au luptat, au cedat și au căzut
Au lăsat garda jos, iubirea lor a apus
Ca un răsărit de soare ce nu-și găsește apusul
Se ofilește pe parcurs, nu-și mai simte pulsul.
Nedumerit de atâtea ori, mi-ai spus să tac
Că știi tu mai bine ce faci, ai făcut pe drac
Dimineața-i așa de grea știind că-i fără tine
Bate inima, bate, da bate fără tine
Har dihar când cafeaua-i așa de amară
Când o bei singur și te gândești că va fi o zi nasoală
E un tablou gri, curg lacrimi argintii
S-ar putea schimba totul într-o clipă cât ai zâmbi
Că nu mai pot să adorm nopțile, mă gândesc numai la tine
Să-mi fac curaj să-ți spun „Hai vino înapoi la mine”
Că zbier ca un turbat când știu c-ai lângă tine altul
Și am rămas doar un trecător ca nimeni altul
Îmi vreau nopțile pierdute cu tine înapoi
Vreau zile cu soare fără ceață și ploi
Să umplu din nou foi cu versuri despre fete
Că mi-au scăpat toate ca printre degete

George Topârceanu - Noiembrie