Gânduri atârnă greu, fruntea mi-a zdrobit palma
O să te las să mă ucizi să facem pace cu karma
Un cetăţean civilizat, m-au educat strada şi mama
Nu-i un motiv să te lauzi că încă fumezi m********a
Soarele despică noaptea, razele spintecă ploaia
Litere-mi bandajează cartea, cuvintele-mi vindecă foaia
Ucid pagini de roman numerotând cu cifre arabe
Las cuvintele plângând când le despart în silabe
Îmi joc rolu’ în poveste, asta mă face s-o scriu
Nu-mi trăiesc viaţa murind, asta mă face să înviu
Văd lebede-n mocirlă, descriu coşmaru’ lui Ceaikovski
Aici e fiecare cu noroiu’ lui, vezi „Călăuza” lui Tarkovski
Plouă trecător pe trecători prin trecători de munte
Şi mulţi ar trece peste munţi da-s temători de punte
Odată cu ei mă-mpiedicam de virgule şi puncte
Trăiam fiecare zi ca pe ultima până am realizat că am mai multe
*Scriu despre viitor, arunc cutia cu trecuturi
Cernând prin pleoape ceaţa aşternută-n aşternuturi
Ura stă la loc de cinste în vitrina cu rebuturi
Adu-mi sfârşitul să-ţi găsesc vreo zece începuturi*
X2
Nu renunţa la fericire c-o să te-mbolnăveşti mereu
Nu căuta leacul în alţii c-o să mă-mbolnăvesc şi eu
Nu profita de oameni slabi că o s-ajungi să vrei
Să nu fii aflat în felul ăsta că eşti mai slab ca ei
Îţi baţi aproapele, cât de femeie eşti, bărbate
Vei fi ovaţionat la scenă închisă de aplauze încruntate
Îi văd cum le transpiră pleoapele, aproape au ajuns departe
Se luptă fără clauze, pe cauze inventate
Din smocuri de iarba rămân doar frunze şi cioturi
Din ciocuri de barză cad doar griji materne şi hopuri
Rămâne doar scrumu’ din stocuri, doar fumu’ din focuri
Rămâne doar unul din mulţi într-unul dintre jocuri
Azi îmi trăiesc visul ce mi-a marcat copilăria
Bucuria mea stă în patru rânduri şi trei bomboane „Bucuria”
Dansăm frumos după cum cântă patriarhia
Suntem turişti pe Terra, rămânem români în România.
Scriu despre viitor, arunc cutia cu trecuturi
Cernând prin pleoape ceaţa aşternută-n aşternuturi
Ura stă la loc de cinste în vitrina cu rebuturi
Adu-mi sfârşitul să-ţi găsesc vreo zece începuturi*
X2
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra greutăților vieții, a luptei pentru fericire și a importanței de a învăța din trecut pentru a construi un viitor mai bun. Artistul își exprimă viziunea asupra societății și a condiției umane, subliniind importanța de a rămâne autentic.