noapte instelata – Versuri.pro

Salvatore Quasimodo - Insula Lui Ulise

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Pierdută-i antica voce.
Aud rezonanțe fugare,
uitare de noapte deplină
în apa-nstelată.
Din focul ceresc
naște insula lui Ulise.
Fluvii lente duc arbori și ceruri
în murmur de țărmuri lunare.
Acolo, iubito, albinele-și duc bogăția:
timp al prefacerilor, taină.

Daniel Vişan-Dimitriu - Prima Filă Din Poveste

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

De-ar fi să-ncepem cu “A fost odată”
Povestea noastră, ce mi-aș aminti?
Eu cred că, făr-a sta și a gândi,
Aș invoca o noapte înstelată.
Te-am cunoscut ținându-te aproape
Și … nu mai știu, nu dansul mi-amintesc,
Ci ochii-aceia care-mi strălucesc
Și azi, din suflet neputând să-mi scape.
Vezi, aș începe cu lumini de noapte,
Nu cu o zi, chiar dacă-ntr-un apus
Era frumos și brațele mi-am pus
În jurul tău, ca două blânde șoapte.
Ce-ai spune-n prima filă din poveste??
Ai scrie despre stele, despre noi,
De noaptea-ceea, de ce-a fost apoi,
De tot ce-n inimi, astăzi, încă este?.
De-ar fi ca gândul tău să se abată
Spre începuturi, spre-o anume zi,
Ce-ai spune despre ea, cum ai gândi,
Ce-ai scrie după-acel “A fost odată …”?

Polina Manoilă - Era În Mai

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Era în mai, o noapte înstelată
Când ne-am întâlnit și ne-am cunoscut,
El mi-a șoptit cu fața-mbujorată:
– Ești prima jună care te-am iubit!.
Trecur-așa vreo câțiva ani de zile
Și eu simțeam că-i cel mai fericit,
Primeam cu drag, plină de mulțumire
Ce zeul dragostei ne-a dăruit,
Era în mai..
Dar într-o noapte crudă, blestemată,
Mi-a venit așa, ca din senin
Să intru-n crâșma cea întunecată
Să-mi tulbur mintea și să beau un vin.
De-atâta dor și-a vinului putere
Am scos cuțitul, inima i-am luat
Din pieptul celui ce-mi fura iubirea,
Din pieptul celui care m-a trădat,
Era în mai..
Dar stând așa, privind la el în sânge,
La cel ce-n gheara morții se zbătea,
Deodată văd că inima îmi plânge
Că-n loc de el fratele lui era.
Eu simt că viața-mi este pe sfârșite,
Că soarta mă trimite lângă el,
Copiii plâng pe drumuri neștiute
Acum s-a rupt de tot al meu inel.

Puiu Codreanu - Era În Mai O Noapte Înstelată

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Puiu Codreanu – Era În Mai O Noapte Înstelată.
(1)
Era în mai o noapte înstelată
când ne plimbam prin parcuri înverziți
tu mi-ai șoptit cu fața-n bujorată
ești primul om pe care l-am iubit.
(2)
Era în mai o noapte întunecoasă
un dor nebun veni ca din senin
să intru-n cârciuma cea blestemată
să-i tulbur mintea și să beau la vin.
(3)
Plecai acasă cu mintea-n tulburată
cu pași nesiguri înspre casa mea
aici găsii nevasta mea culcată
în patul meu cu altu’ ea dormea
atunci nebun de-a vinului putere
am scos cuțitu’ și l-am implantat
în pieptul celui ce-mi fura iubirea
și în pieptul celei care mă trădat.
(4)
Și acum priveam la pieptul plin de sânge
în gheara morții cum se mai zbătea
atunci inima mea mi se răsfrângea
ca sora ei dormise lângă ea
a doua zi legat în lanțuri grele
într-o celulă-a amarii închisori
mă tot uitam la ceruri plin de stele
și mă gândeam la groaznicul omor.
(5)
Copiii plâng pe drumuri neștiute
săracii nu știu de părinții lor
iar eu din fumul lojilor tăcute
aud suspinul copilașilor.
(6)
Degeaba coardele de la chitară
mă regăsesc de mii și mii de ori
căci fără tine viața e amară
suspinul dragostei e trecător.
Special pentru Maya și LoVeBlue2u.
By Fraydy

Ivan Bunin - Printre Stele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Venise noaptea, jar stelar pe prund.
Drum de nisip, parcurs de caravane
Şi Calea Robilor şi-un semn zălud,
Albind în joc de fulgere la vame.
Era în fumu-nalt şi străveziu,
După Iordan cădea în munţi cu zorii.
Stafii şi umbre, drumul cenuşiu
Urcau în stele, -n ţări apuse-n glorii.
Noi prin nisip păşeam după cămilă.
În beznă pielea ei mişca bizar
Subţire, ţeava unei puşti, fragilă.
Trăsura scârţâia în vârf de deal
Şi fruntea-n nelumina nopţii clare,
De stele ninsă, lumina o zare.
Versuri tălmăcite de Traianus

Anne Sexton - Noapte Înstelată

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

„Asta nu mă împiedică de a avea o nevoie teribilă de – dacă tot trebuie să-i pronunţ numele – religie. Apoi ies afară în noapte şi pictez stelele”
Vincent Van Gogh – Într-o scrisoare către fratele lui.
Oraşul nu există,
exceptând locul unde un copac cu frunziş negru se strecoară
ca o femeie înecată spre cerul fierbinte şi clar.
Oraşul este mut. Noaptea fierbe împreună cu unsprezece stele.
O, noapte, noapte înstelată! Acesta este felul în care
vreau să dispar.
Se mişcă mereu. Toţi aştrii sunt vii.
Până şi luna se umflă în fiarele ei portocalii
pentru a îşi expulza copiii prin ochi, urmând zeescul tipar.
Bătrânul şarpe ceresc, invizibil, absoarbe stelele.
O, noapte, noapte înstelată! Acesta este felul în care
vreau să dispar:
în monstruozitatea grăbită a nopţii,
înghiţită de marele balaur, să mă desprind
de propria viaţă fără nici o credinţă,
fără stomac,
fără plânsete în zadar.

Aleksandr Blok - În Odăi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

În odăi – căldură mare.
Ieși în noaptea înstelată
Să admiri nepăsătoare
Inimile-arzând odată.
Ruguri sunt abia văzute,
În genune pâlpâinde.
Visele li-s absolute,
Neștiute, infinite.
O! de ce peste genune
Nu se-avântă-acum în noapte?
Oare în cerească lume
Întâlnirea-i peste poate?.

Virgil Gheorghiu - A Mea Vei Fi, Mult Așteptată Noapte

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Născută-n veghe lungă, în veghe-nlăcrimată,
A mea vei fi mult așteptată noapte.
Când inima cuvintelor tresare,
Și-un corn de vânătoare e tăcerea,
Stăpânu-acestei nopți rămâne-voi.
Peste abisuri, peste surpătura anilor,
Voi simți trecând
Deasupra culmilor primejdioase ale timpului,
Pe visurile mele tari ca stâncile,
Căprioara amintirii tale.
Iar de-oi sfârși plămada cu drojdii de imagini
Să crească pâine vie cu miezul de poem,
Din tulburile zilei cu șipotul culorilor
Mi s-o deschide-n față, horire, jocul zorilor;
Stelară scânteiere vei scăpăra-n înalt,
Pe cremenile slovii oprindu-te din salt!