De-ar fi să-ncepem cu “A fost odată”
Povestea noastră, ce mi-aș aminti?
Eu cred că, făr-a sta și a gândi,
Aș invoca o noapte înstelată.
Te-am cunoscut ținându-te aproape
Și … nu mai știu, nu dansul mi-amintesc,
Ci ochii-aceia care-mi strălucesc
Și azi, din suflet neputând să-mi scape.
Vezi, aș începe cu lumini de noapte,
Nu cu o zi, chiar dacă-ntr-un apus
Era frumos și brațele mi-am pus
În jurul tău, ca două blânde șoapte.
Ce-ai spune-n prima filă din poveste??
Ai scrie despre stele, despre noi,
De noaptea-ceea, de ce-a fost apoi,
De tot ce-n inimi, astăzi, încă este?.
De-ar fi ca gândul tău să se abată
Spre începuturi, spre-o anume zi,
Ce-ai spune despre ea, cum ai gândi,
Ce-ai scrie după-acel “A fost odată …”?
Sensul versurilor
Piesa explorează începuturile unei povești de dragoste, concentrându-se pe amintirea unei nopți speciale și pe sentimentele persistente. Naratorul își amintește cu drag de momentul întâlnirii și se întreabă cum ar începe celălalt această poveste.
