nelinisti – Versuri.pro

Daniel Vişan-Dimitriu - Neliniști de Seară

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Aud chemarea zilei când noaptea mă-mpresoară
Și strigătul luminii în visurile ei,
Neliniști mă inundă în fiecare seară
Când cerul licărește-n alaiuri de scântei.

Parfumuri mă inundă, aromele dansează
În umbre ce se-nalță purtate printre nori
Ascunși prin întuneric, împinși de câte-o rază
A lunii ce-i gonește departe, înspre zori.

Pe buze, murmurate, cuvintele-mi sunt șoapte
Ce se avântă-n ceruri cuprinse de fiori,
Amestecate-n forfot de aripi și de noapte
Cu larma primăverii din zborul de cocori.

Cuvintele acelea sunt ruga mea de seară,
Sunt gânduri ce se-nalță în șoaptele-cuvânt
Purtate înspre ceruri, cu vina-n primăvară,
Căci a venit prea plină de tine, pe Pământ.

Radu Gyr - Neliniști

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

În urma noastră-i numai buruiană
și scripca sună-a doagă de ciubăr,
dar ca un lup cu negurile-n păr
stă încă-n noi neliniștea vicleană.
Și încă cu toți ghimpii în răspăr
ne trage îndoiala de pulpană,
pizmași de câte-un zbor de coțofană,
beți de năluci, lihniți de adevăr.
Am vrea să spargem zările mai iute,
am vrea să știm și ne-ngrozim de zări,
n-am vrea să știm și pofta iar asmute.
și suntem numai vârfuri de frigări
și-n sânge numai șbilțuri nevăzute
și-n duh și-n oase numai întrebări.

Ilarie Voronca - Neliniști

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Luna era o frunză galbenă, în grădina unui cer dureros.
Plopii fluturau zarea, ca pe un steag, pentru sfârșit de luptă.
Îmi simțeam viața, cu pădurea și cu toamna, ruptă,
și pașii răsunau în amintire, ca pe un drum pietruit și ros.
Mâhnirea mea căzuse – vestmânt prea greu – în noroi.
Voiam liniștea, ca un cerșetor, un ban care să-l aline.
Departe, un trecut sfâșietor mă chema înapoi,
și țipătul unei fabrici își revărsase toată deznădejdea în mine.
Până când va tot trăi sufletul mantaua mâhnirilor sfâșiate?
Din despletirea nopților, nicio răsărire nu rămâne.
Păsările tristeții mă ciugulesc ca pe-o bucată de pâine,
și-mi văd, sub roțile deșertăciunii, nădejdile zdrobite toate, toate.
Peste acestea, dacă mâna ta și-ar fi cernut ninsoarea ei de clopoțel alb,
ar fi tresărit poate, prin ceață, o bucurie demult pierdută.
Plânsul pomilor ar fi fost atunci bani de aur dăruiți amintirii,
și-aș fi simțit cum seara, cu buzele ei moi, întreg sufletul mi-l mângâie și mi-l sărută.

Nicolae Labiș - Neliniștea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Nu stă în firea noastră limfatică-mpăcare,
Ci fulgere în suflet și flăcări ne tresar.
Noi am avut la creștet aceeași ursitoare –
Neliniștea, cu dorul ei amar.

Nu-i om să poată-ntâiul sărut al ei să-l șteargă,
De nu e gol la suflet, de nu i-i gândul gol.
Oricând și orișiunde prin vine ea ne-aleargă,
Mai tare decât orice alcool.

Dar dacă, buciumându-și chemarea-n ani de luptă,
Nu ar fi dat Partidul vieții noastre țel,
Neliniștea umană, veghind neîntreruptă,
Ne-ar zbuciuma făptura în alt fel.

Neliniștea femeii c-un prunc flămând ce mâine
Va crește umilinței supus, calic, hoinar,
Neliniștea țărânei uscate, a țărânii eu
Ce-așteaptă-o ploaie caldă în zadar;.

Neliniștea iubirii de-avere-ngrămădită,
Cântată tragic seara în doinele din sat,
Neliniștea acelor răchite despletite,
Ce le desparte răul tulburat;.

Neliniștea gândirii ce se-ncălcește-n goluri,
Neajungând ideea ascunsă-n depărtări,
Neliniște a undei ce putrezește-n ghioluri,
Vibrând sub vânt de dorul mare-i mări..

Noi, altfel de neliniști ne agităm sub frunte,
Neliniștea furtunii, a nourilor grei,
A râului ce zburdă nerăbdător din munte
Către turbine ce rodesc scântei;.

Neliniștea acelui ce-n gliile fertile
Cu trudă răsădește pomi, flori și câte-un vis,
Neliniștea iubirii ce-n candide dactile
Să dăruie cu sufletul deschis;.

Neliniștea acelui ce-ndurerat ia seama
Să nu se-nfrupte hoții din bunul tuturor,
Neliniștea alarmei ce-n clopote de-aramă
Anunță grav triumful viitor;.

Neliniștea femeii ce-n leagăn de mesteacăn
Își leagănă copilul și somnul lui cel bun,
Neliniștea duioasa din cântece de leagăn,
Noi cântece de leagăn ce se spun;.

Neliniștea acelor ce știu că lupta-i dură,
Dar ca izbânda-nseamnă o viață cum n-a fost,
Neliniștea acelor ce-n dragoste și-n ura
Aflatu-și-au al vieții unic rost.

Nu stă în firea noastră limfatică-mpăcare,
Ci fulgere în suflet și flăcări ne tresar,
Căci ne-a vegheat la creștet această ursitoare –
Neliniștea, cu dorul ei amar.

Byron - Final

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Peste zi
Din vise-au născut melodii,
Dansându-mi împrejur,
Zbor de fluturi mii.
Glasuri de-argint
Răsună suspendate,
Inima mea cântă iar
Și bate.
Îmi taie suflarea
Înotând în marea
De neliniști vii,
Liber iar voi
Fi.

Autumn Hotel - Neliniști

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Cum de nu mă știi când mă vezi, în lumina grea
Cuvinte-n nesomn ca fluturi se sparg de retina ta
Și doare să te simt trecând
Prin uși de zahăr brun și cerul tău cafea.
Și de-ar fi să știi cum te vezi în lumina grea
Ochiul absint și mâinile reci, umbre-n podea
Ai vrea să te mai poți opri
Din somnul tău alb și noaptea ta zi.
Refren:
Dar e liniște acum, e liniște scrum
E liniște și-ai uitat.
Și e bine oricum în gândul tău scrum,
Amorțit lângă pat
Fumul e ud, capul e surd
dar e liniște acum.
Când orele zac, visele tac.

Aleksandr Blok - Prin Al Nelinistilor Foc

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Prin al neliniștilor foc
Și rece zbucium te apropii
De-acel dumnezeiesc soroc
Când ne-am opri în fața gropii.
Da, noul veac va răsări
Din vechi obide, de milenii,
Căci orice neam știe-a slăvi
Oricând, hulitele lui genii.
Și toți, ca ei, huliți se simt
Și plânge-a inimilor strună,
Și al dreptății paloș sfânt
Îl văd în norii ce se-adună.
Fie ca ziua n-a venit
Dară credința noastră-i una:
Disprețul, ura-l încunună –
Ea duce la măcel cumplit.
Mizați pe viața ca pe fante
Poeții simt în pieptul lor
Neliniști – cresc prevestitor,
Ca și în negrele briliante:
Ele, n visarea lor ciudată,
Dorm într-o rocă-ntunecată
Până în ziua când în ea
Se-aude scrâșnet de cazma.