neliniste – Versuri.pro

Daniel Vişan-Dimitriu - Ireal

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Nu știam ce să fac
și mi-am zis că nu-i drept
să opresc pași trecând,
și un suflet, și-un trup
neștiut pân-atunci
când un zvâcnet în piept
s-a pornit și-am simțit,
din real, că mă rup.
Începusem un vis
cu neliniști, cu dor,
cu pustiu când în el
nu eram amândoi,
cu poteci de plăceri
spre un singur izvor,
susurând ca ecou
al poveștii cu noi.
Nu știam ce să fac,
nu știam de mă vezi …
– Hai, că dormi de un veac!
Te-ai trezit? Mai visezi?.
Daniel Vișan-Dimitriu
(20 oct. 2022, Craiova)

Damian and Brothers feat Blue Noise - Până Când Nu Te Iubeam

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Până când nu te iubeam
Dorule, dorule
Unde mă culcam, dormeam
Dorule, dorule.
Dar acum că te iubesc
Dorule, dorule
Nu pot să mă odihnesc
Dorule..
Dorule..
Până când nu te iubeam
Ies din casă să mă duc
Dorule, dorule
Nu știu încotro s-apuc
Dorule, dorule

Dorin Popa - La Femei Nu Se Mai Duce

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Cu viclenie, l-am pândit în ultima vreme,
de câteva luni e muncit, apucat,
zdrențuit de ceva nevăzut,
la mâncare nu ia seama,
cana cu vin a vărsat-o
de mai multe ori,
cu țigara se împacă mai bine,
dar nici țigara nu pare să aibă
vreun gust.
Uneori își zărește ficatul înălțându-se
la cer,
alteori fierea pare a-i fi
în dreptul Soarelui.
La femei nu se mai duce,
parcă, într-un fel, le ocolește,
ba chiar fuge de femei cu teamă
și rușine,
se îndreaptă uneori spre casa iubitei,
dar, de fapt, rătăcește pe coclauri aiurea
și, dacă-l privesc mai atent,
parcă se ascunde
de toate care sunt
ale lumii acesteia.
Ocolește orice ar putea să-l rețină
și o spaimă adâncă pare a se ridica
dintre umerii săi,
iar în nopțile de decembrie
îl îneacă plânsul,
îl sfâșie remușcarea
că a zăbovit aiurea ades
departe de odaia sa.
Tot mai neliniștit,
trecând prin toate de-a bușilea,
tremurând,
străin și stingher,
cu scârbă și cu plăcere,
ia o coală de hârtie
furată parcă
și notează cu litere deslănate,
tremurânde:
„cu viclenie, l-am pândit în
ultima vreme
de câteva luni e muncit,
apucat,
zdrențuit de ceva nevăzut
la mâncare nu ia seama
cana cu vin a vărsat-o
de mai multe ori”

Draghita Sebastian - Alerg

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Alerg călare p-un butoi
Spre locul ce-l visez,
Alerg nebun spre lucruri noi
Sau îmi imaginez?
Alerg pe loc gândind la noi,
Să sper nu mai cutez.
Alerg și-acum gândind la voi,
Vreau să vă spun un crez.
Am alergat d-afară către mine
Și am ajuns la miez,
Am alergat așa gândind că-i bine,
Că dau d-un nou botez.
Alerg din nou,
Mă alerg în sine,
Oare mă automarginalizez?
Alerg pe jar încins, pe vine
Și spiritul încerc să îl dresez.
Alerg acum ‘napoi din centrul stins,
Oare ce cale-o să urmez?

Grigore Hagiu - Dimensiune Nouă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Îmi plac oamenii care mă neliniștesc,
mă fac să mă văd deodată
grozav de închipuit și de gol,
forțându-mă să mă schimb,
să mă caut înfrigurat.
Îmi plac oamenii care mă neliniștesc
pentru că eu însumi
sunt asemenea lor,
și-adeseori chiar pentru ei devin
neliniște profundă,
arătându-le astfel mult mai adânc
dragostea ce le-o port.

Gabriela Melinescu - Neliniște Marină

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Lucruri rotunde, lucruri
mai departe dacă vreți voi să trăiți,
s-a adus pe lume tăioasă o sabie
pentru degetele celor fericiți.
Ei dușmani și tot ei luptători,
gândurile sunt lucruri din trecut
ale căror cadavre
în spațiul acesta n-au mai încăput.
De câte-o ființă toate aminte își aduc,
a fost mai demult un animal
smuls din mare și mâncat,
duhul lui stă neîngropat pe mal.

Spin - Încă O Zi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Viața mea aleargă zi de zi
De parcă ar fi un tren nebun și știu
Nu am timp acum să mă opresc
Și nu am timp să mai respir, dar știu.
Nu se mai vede nicio lumină
Zboară tot spre o nouă zi
Liniștea serii mă va opri.
Încă o zi, încă-o secundă
A mai trecut și iarăși nu am înțeles de ce
Timpul zboară atât de repede
Încă o zi, încă-o secundă
Și noaptea se coboară iar
A mai trecut încă o zi ca o furtună
A mai trecut încă o zi ca o furtună.
Nu se mai vede nicio lumină
Zboară tot spre o nouă zi
Liniștea serii mă va opri.
Încă o zi, încă-o secundă
A mai trecut și iarăși nu am înțeles de ce
Timpul zboară atât de repede
Încă o zi, încă-o secundă
Și noaptea se coboară iar
A mai trecut încă o zi ca o furtună
A mai trecut încă o zi ca o furtună.
Încă o zi.
Încă o zi, încă-o secundă
A mai trecut și iarăși nu am înțeles de ce.
Încă o zi, încă-o secundă
A mai trecut și iarăși nu am înțeles de ce
Timpul zboară atât de repede
Încă o zi, încă-o secundă
Și noaptea se coboară iar
A mai trecut încă o zi ca o furtună
A mai trecut o zi ca o furtună

Christina - El Beso Del Final (Română)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Există în sufletul meu o neliniște,
Azi te simt atât de distant.
Există ceva ce mă îndepărtează de iubirea ta,
Deodată te-ai schimbat.
Azi nu mai sunt sigură,
Să stau fără tine mă va face să sufăr.

Refren:
Aseară am simțit
Că m-ai sărutat diferit
Și am rămas fără să știu ce să fac.
Te cunosc și știu că ceva nu e în regulă,
Vino, spune-mi adevărul,
Nu vreau să îmi imaginez că a fost sărutul de final.

oh, oh
Nu știu de ce te-ai schimbat,
Sper ca totul să fie o greșală.
Nu vreau să verific că te-am pierdut
Și că iubirea noastră s-a terminat.
Aud o voce care se pierde în mine
Și care îmi repetă
Ce nu vreau să aud.

Azi nu mai sunt sigură,
Să stau fără tine mă va face să sufăr.

Refren (2x) :
Aseară am simțit
Că m-ai sărutat diferit
Și am rămas fără să știu ce să fac.
Te cunosc și știu că ceva nu e în regulă,
Vino, spune-mi adevărul,
Nu vreau să îmi imaginez că a fost sărutul de final.
.. ca a fost sărutul de final

Stephane Mallarme - Neliniste

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Nu vin în seara asta să-ţi birui trupul, fiară
În care-o gintă-şi mână păcatul, nici să-asmut
În pletele-ţi impure o patimă amară,
Plictisul incurabil ce-l vărs într-un sărut.
Cer patului tău somnul adânc şi fără umbre
Plutind sub remuşcarea cu pluş deconcertant,
Şi-n care guşti ecoul minciunii tale sumbre,
Tu care ştii ca morţii mai mult despre neant.
Căci Viciul, care-mi roade nobleţea din vechime,
Mi-a pus ca ţie semnul sterilităţii sale,
Ci-n timp ce sânu-ţi rece ascunde protector.
O inimă neatinsă de colţii vreunei crime,
Eu fug sleit şi palid, gonit de giulgiuri pale,
Şi nu pot să dorm singur de spaimă că-am să mor.

Costel Zăgan - Angoasă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Mă trezesc cu noaptea-n cap.
Ochii împrăștie stele verzi.
Ies în fugă pe ușă,
trăgând cerul în piept.
Doamne, de ce m-ai părăsit?
Cerul scârție aberant.
Nu știu încotro să-mi îndrept sufletul.
Încet-încet mă liniștesc,
tăcerea și frumusețea nopții de iulie.
Poezia mă scoate din priză,
cocoșul cântă a doua oară.
Incognito,
cu
lună plină.
Costel Zăgan