negustor – Versuri.pro

Dream Team feat Deceneu & Deliric1 - Tot În Stradă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

[DREAM TEAM]
Cre’ că sunt mai praf acum ca niciodată
Dacă ești vegetarian îți dau salată
Am și-un skunk beton, ce mai stai în pripă
E suficient să pui puțin în pipă.
Țin la preț ca un nebun, că-i super bun,
După două fumuri cazi în c**, direct chiaun,
Nu fac discount, îți spun înc-o dată,
Am o nouă versiune, de ciocolată.
Vii la mine întotdeauna-n pas alergător
Am clienți fideli, că sunt un bun furnizor,
Până și garda zice să treci pe verde,
Nu vorbesc de mă-ta ca să n-ai ce pierde
Am ceva belea, pentru narghilea,
Dar fumează încet că te lipește de podea.
Ai grijă cu cine te rupe, cine mai corupe
Nu mă pomeni pentru că altfel n-o să mai pupi.

REFREN [DECENEU]
Și-o ard între timp tot în stradă, în stradă,
Unde-n orice anotimp, e și iarbă și zăpadă.
În stradă, în stradă,
Unde-n orice anotimp, e și iarbă și zăpadă,
Și-o ard între timp tot în stradă, în stradă,
Unde-n orice anotimp, e și iarbă și zăpadă.
În stradă, în stradă,
Unde-n orice anotimp, e și iarbă și zăpadă.

[DELIRIC1]
Ești tulburat, vrei intravenos?
Ți-am spus astea te trag în jos
Ești turbat am anti-tetanos
Am pastile anti-stres, sau trip pă’ haos
S-ajungi în dric, dacă te-nțepi pân’ la os
Dai doar bip, îți dau cu-adaos,
La schimb ce dai?
Am târ** mici ca hen***
Boscheți cât un bonsai
Bani să ai, să dai, să iei, să te rupi,
Pace acum în tine cât mai mult să erupi.
E rupere,
Vrei cantitate sau calitate,
Am ștampila CTC, nu-s pachete de calitate,
Îs’ plicuri împachetate, garantate ca efect,
1, 00g, perfect!.

[DECENEU]
Mișcă fundu’ să nu cazi,
Ridică-te acum,
Un pic mai încet,
Că-mi dai peste scrum.
Tu nu vezi ce spun,
N-auzi în picioare?
Hai să te fac un drum la ascultătoare.
Am o parcare, cu cineva-n 5 minute,
Întâmplare, care ar putea s-ajute.
Are cele mai cerute vorbe știute, coi** (da’ să faci rost de foițe)
Le găsim și le-nvârtim cu Dream Team,
Ei știu că venim,
Am vorbit cu Jim Beam
Din timp
Și ca să prind ideea cu gândul,
Dă-mi un punct de sprijin că se-nvârte Pământul.
De-aia zic, ține capu’ sus (capu’ sus),
Și-ngrașăte de râs cu câteva grame-n plus,
Te-am dedus, ți-am pasat-o la ieșire,
Pas mic pentru mine, unul mare pentru omenire.

REFREN [DECENEU]

[DREAM TEAM]
Sunt negustor, probabil știi din popor,
Iar pe mine mă plac toți că le dau ce vor,
Îți zic un scor, nu cu sonor,
Am un mega drip de tip, am bazator.
Îți dau chiar tot ce vrei, din zbor
Din toate un pic, sau ceva otrăvitor
Așa că după o baie, ia-ți niște paie,
Și fă-ți un joint mare ca să te taie
Tragi ca un motor de cotor, te ignor,
Văd un turnător, amator, îl omor,
Iar un tip, im the pip,
Ce să fac între timp,
Am să-l îngrop în nisip.
Ți-am adus și seru’
E adus din Peru,
Trebuie ca tu să vii-n centru’
Ca să fie bine, cumpăr polen
Și mă sună unu’ să-i aduc orice halucinogen,
Adu hash, adu skunk, sau ciuperci,
Adu-mi orice de-o săptămână dau search,
O pungă să-mi ajungă, boscheți întregi
Și chiar și, pe iute dacă mă înțelegi.
Cred că ți-am adus chiar tot ce am,
Nu mai am nici-un gram,
Am ieșit din program.

REFREN [DECENEU]

Cantece pentru copii - Pupăza Din Tei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Pu, pu, pu, strici mereu somnul meu, pupăza din tei.
Las’ că mi te prind moțată și te-oi întreba ce vrei,
Când ți-oi smulge coada toată și te-oi vinde pe cinci lei.
Pu, pu, pu, pu, pu, pu, chiar acu’, o să-ți viu de hac!
Și-ajungând la tei căciula peste cuib capcan-o fac.
Și-apoi, scotocind cu mâna, prind de gât puiul de drac.
Ha, ha, ha, vezi așa, mi te-am prins, că de mult ți-o coc!
Și la târg ajuns cu dânsa, printre lume îmi fac loc,
Strigând cât mă ține gura, să se-audă-n iarmaroc:
Negustor, pupăze vând, marfa mea-i blândă ca un miel.
Dar un moș cu barba deasă, de unde-o fi fost de fel,
Îmi croi câteva bețe, luând pupăza cu el.
Ajutar, hai săriți! Hoții, mai, pradă-un negustor.
Moșul însă, rupând sfoara, zvârle pupăza spre nor,
Și dihania, voioasă, o porni spre sat în zbor.
Astăzi iar, pu, pu, pu, ca un drac, sus în tei la noi!
Poți să cânți la noi, spurcato, până-n veacul de apoi!
Nu mai fac negustorie cu moțate de-alde voi.

Cantece pentru copii - Lupul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

A venit un lup din crâng
Și-alerga prin sat să fure
Și să ducă în pădure
Pe copii care plâng.
Și-a venit la noi la poartă
Și-am ieșit eu c-o nuia:
-„Lup flămând cu trei cojoace,
Hai la maiva să te joace!”
Eu chemam pe lup încoace,
El fugea-ncotro vedea.
Ieri pe drum un om sărac
Întreba pe la vecine:
-„Poartă-se copiii bine?
Că de nu să-i bag în sac.”
Și-a venit la noi la poartă
Și-am ieșit eu și i-am spus:
-„Puiul meu e bun și tace,
Nu ți-l dau și du-te-n pace!
Ești sărac și n-am ce-ți face!
Du-te, du-te!” Și s-a dus.
Și-a venit un negustor,
Plin de bani, cu valfa mare,
Cumpăra copii pe care
Nu-i iubește mama lor.
Și-a venit la noi la poartă
Și-am ieșit și l-am certat:
-„N-ai nici tu, nici împăratul
Bani să-mi cumpere băiatul!
Du-te-n sat că-i mare satul,
Pleacă, pleacă!” Și-a plecat.

Eugen Jebeleanu - Visul Negustorului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Toamnă și frunze de aur..
frunze picând
pe două case de fier,
pe două case de bani
ce cresc ne-ncetat.
(„Creșteți, oh, creșteți
până la cer
fermecătoarelor! ”
„Stelele-au zimți..
ce scăpărătoare monede fără stăpân! ”)
Sună văzduhul întreg tulburat:
– Le va-ngropa și pe ele-n tezaur!
(Taci! Nu te privește!
Unde-s contabilii? Uite, începe să plouă..)
Și cade o ploaie
pe una din case,
duruie-o ploaie de oase,
de cranii, de tibii
(„Se-ntorc de pe câmpul de luptă.
Cine spunea că n-or să revină? ”)
și e un ropot de tobe, de tobe,
de cranii, și tobe,
și osemintele galbene-au luciu de aur..
și tobele bat, și ropotul
ploii tot bate, tot bate,
și osemintele toate
în ropot de tobe căzând,
pe-acoperișul casei de fier,
cum îl ating
se preschimbă-ntr-o ploaie de aur,
într-o fecioară ploaie de aur
cu plisc de erete,
cu plete învăluind, șerpuitoare,
casa de fier,
păzind-o cu gheare de aur.
Pe pieptul pătrat, cu sâni monstruoși de aramă,
al casei de fier,
lucește-o emblemă de aur
pe care stă scris:
„DE NEDOBORÂT! ”.
Și lin,
cum ai purta
din creștetul cerului
pân’ la pământ
un piepten de ape,
ploaia se mută lucind pe cealaltă casă
și – melodioasă acum – începe să cânte
cu altfel de glasuri,
și cade pe cealaltă casă de fier ce crește întruna
o ploaie de-orez și de perle,
o ploaie cu stropi de orez și de perle,
de-orez și de lacrimi,
de lacrimi și perle,
de lacrimi, de lacrimi, de lacrimi,
și casa de fier le bea
și tot crește spre stele,
tot crește ca sora ei bună..
Și-orezul, și lacrimi, și perlele,
căzând pe acoperișul
casei de fier, se preschimbă
într-o fecioară ploaie de aur,
fără ochi și fără urechi,
păzind cu ghearele-i
casa de fier..
Și-adânc îngropată
în pieptul de fier
al casei de bani,
o emblemă
de aur
arată cuvintele:
„DE NEDOBORÂT! ”.
Surde brâie de piatră
păzesc colosale
ca niște mamuți
grelele case,
în vreme ce-o muzică
de milioane
de neobosite mașini foșnitoare
de calculat
țese-o maramă de cifre și semne
cetății ce, bând ploi de aur,
se-avântă mereu, să soarbă și stelele –
și muzica, iată, șoptește și ea
stăpânului caselor negre
aceleași tainice vorbe:
„DE NEDOBORÂT! ”.
Un crâncen atlet
cu cap de granit,
nepăsător,
cu mușchi ondulând de monede,
stă-ntins de-a curmezișul cetății
ca un al doilea zid
și-n ochii lui se răsfrâng
cuvintele:
„DE NEDOBORÂT! ”.
Un vuiet, însă, ca din mii de trombe
de vijelii se-abate pe oraș
și-acum – privește! casele de lemn
ale săracilor
sînt smulse ca niște aripi de fluturi
și azvârlite
în oceanu-n spume.
„Războiul” – se gândește negustorul,
în timp ce grindini, ploi arzând, de-obuze,
încep să curgă și peste cetatea
în care se-află casele de fier.
Cad pe cetate ploile de-obuze
și nu o pot pătrunde,
dar, atingând-o,
se preschimbă, iată,
în grele pungi, rotunde,
ce zuruie și se rostogolesc
ca niște capete,
ca niște capete de oameni,
umplând de-o liniște fără de margini
stăpânul,
care se-afundă adânc, tot mai adânc,
ca-ntr-un hamac legănător,
în plasa
de muzici ademenitoare,
în plasa foșnitoarelor mașini de calculat..

Konstantinos Kavafis - Negustor Alexandrin

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Vândut-am scump orzul stricat.
Se vede că la Roma domnește
buna plată. Și iată că sosi aprilie:
este sorocul să plec. Timpul nu l-am irosit.
Marea mi se pare neprielnică:
nouri negri întunecă soarele.
Dar nu mă sperii eu prea ușor! Cochilii îmi par stâncile,
iar mările – aidoma unor netede câmpii.
De rafala tăioasă a vântului teamă nu mi-e defel.
Râd când aud de furtuni, de naufragii.
Alexandria, cea cu largi străzi,
teafăr mă va primi. Ah, prieteni, vai mie!
Să fiu departe de carafa de vin, din care aroganții se desfată!
Cum mai tânjește sufletul meu, pe vas, după vinul din Samos!

Konstantinos Kavafis - În A 31 Î.Hr. la Alexandria

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Dintr-un sătuc învecinat,
albit de colbul de pe drum,
sosește-un negustor. „Tămâie! Clei de copac!
Măsline grozave! Cosmeticale!”.
strigă din mers. Dar în forfota străzii,
cu muzici, defilări, cin’ să-l audă?
Mulțimea îl târăște, împinge, îl mătură din drum.
Când, uluit, bietul de el, întreabă: „Ce-i nebunia asta?”.
unul catadicsește și-i aruncă minciuna gogonată
lansată de palat – că-Antonius în Grecia a-nvins!

Ion Pribeagu - Apreciere

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

APRECIERE.
George-i negustor de firmă
Și are o prăvălie „chic”
Cumpără și vinde mărfuri
Blănuri, stofe, mozaic,
Porțelanuri și covoare,
Chihlimbar și abanos
Și orice marfă prețuiește
După ochi, după miros.
Cum e-ndrăgostit de Lily
O fetiță foarte fină
Iar nunta-i hotărâtă
Numai peste-o săptămână
George a devenit vulcanic
Și e plin de nerăbdare
Fiindcă Lily e o păpușă
Blondă și fermecătoare.
Și gândindu-se la glasul-i
Ca un zvon divin de harpă
Își șoptește încins de doruri:
-Faină marfă, bună marfă!
Sâni frumoși și brațe durde
Pulpe dulci, piciorul mic
Cum să nu te-apuce dracii
Lângă ea când stai un pic?
De-aia poate astăzi, George
Când a prins-o-n odăiță
A pupat-o plin de pofte
Și pe ochi și pe guriță
Și strângându-i trupu-n brațe
Plin de voluptăți nebune
A alunecat cu mâna unde nu se poate spune.
Vai, Georgică, – spuse Lily
Știu ce lungă orice clipă-i
Stăpânește-te, mă tulburi
Prea mă strângi și prea mă pipăi
Fii cuminte, ai răbdare
Mai ales și nu uita
Că peste o săptămână,
Toată, toată e a ta.
George își miroase palma
Și apoi discret îngână
-Asta-i marfă care poate
Să mai stea o săptămână?