Nefiinta – Versuri.pro https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png Nefiinta – Versuri.pro https://versuri.pro 32 32 Gabriela Melinescu - Să Vină Un Copil https://versuri.pro/gabriela-melinescu-sa-vina-un-copil https://versuri.pro/gabriela-melinescu-sa-vina-un-copil#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=65283 →]]> Albastrul pe care îl văd
nu este cel desăvârșit,
ochii străini îl laudă și îl încoronează
pentru că marele albastru n-a venit.
El luminează pleoapele acelui nenăscut copil
nerepetat printre copii,
cu pielea care crește se acoperă
oasele dragelor stafii
și nimeni n-a rămas definitiv copil,
un ochi de sine însuși neprivit
un dor să fiu în neființe
pentru că marele albastru n-a venit.

]]> https://versuri.pro/gabriela-melinescu-sa-vina-un-copil/feed 0 Miruna feat Rap - M-Am Săturat https://versuri.pro/miruna-feat-rap-m-am-saturat https://versuri.pro/miruna-feat-rap-m-am-saturat#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=71428 →]]> Refren x2
Da, sincer chiar m-am săturat de viața asta de rahat
Aud numai vorbe grele, de mult m-am săturat
Și m-am săturat să stau printre câtele
M-am săturat să tot aud, că se-ntâmplă numai rele.
Vreau să merg înainte, să nu mai privesc înapoi
Vreau tot trecutul să se ducă, în viața de apoi
De tot ce-a fost în trecut, nu mai vreau să-mi amintesc
Cartea istoriei mele nu mai vreau s-o mai citesc

Refren x2
Toată lumea zice că fac versuri pline cu durere
Dar asta-i viața mea, lipsită de putere
Când pun versuri pe foaie, pun ceea ce simt
Pun tot adevărul fără să vă mint.
Și aceste întâmplări îmi fac genunchii să se-nmoaie
Și am o durere în suflet când scriu acum pe foaie
Dar acum nu mai am cuvinte, nu știu ce să mai zic
Și-n orice moment, simt că am să pic

Refren x2
De la o vreme nu mai am vreun rost pe acest pământ
Și simt cât de curând, că voi intra în mormânt
Și nu fac aberații, e doar adevărul
Plec în neființă, rămâi cu bine varu.
Acuma stau și scriu și gândul îmi e pustiu
Acum sunt supărat că altfel n-am cum să fiu
Ascultă versul ăsta, ascultă-l frățioare
Poate tu nu simți, dar pe mine chiar mă doare

În acest moment este ora zece
Și sper la momentul când toate vor trece
Doar ce m-am trezit în această dimineață
Și m-am trezit din nou cu lacrimi pe față.
Acum am rămas fără inspirație, aici voi pune punct
Nu mai am cuvinte să mai scriu, am rămas mut
Chiar acum închei piesa asta
Nici nu mai continui, și cu asta-basta.

Refren: Mama plec pa, trec în neființă
Tata să nu mă ai pe conștiință
Fratello tu ești departe-acum de mine
Plec pa, ne vedem cu bine

]]> https://versuri.pro/miruna-feat-rap-m-am-saturat/feed 0 Rumi - Dinspre Ființă Spre Neființă https://versuri.pro/rumi-dinspre-fiinta-spre-nefiinta https://versuri.pro/rumi-dinspre-fiinta-spre-nefiinta#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=43128 →]]> Potrivnic cu potrivnic se luptă, se omoară,
Porunca ta îi smulge din Neființă iară.
O, dinspre Neființă să trec spre Ființă,
Atâtea caravane primesc îngăduință.
În somn, în orice noapte gândurile dispar
Și se cufundă-n Marea cea fără de hotar.
Dar cum dau zorii, aceste făpturi dumnezeiești
Își scot din Mare capul, ca tot atâția pești.
În toamnă, mii de frunze și crengi supuse sorții
Se-ndreaptă-nfrânte către adâncul mării Morții.
Iar corbi în straie negre, din tălpi și până-n creștet,
Ca-ndoliații, în crânguri, jelesc frunzișul veșted.
Și iarăși Neființei îi dă Cel Sfânt porunci
Să-napoieze cele-nghițite până-atunci.
Înapoiază, Moarte, ce-ai înghițit cu zel:
„Tulpine, ramuri, frunze, ierburi fel de fel!”.
*
Stropul de cugetare.
Cel strop de cugetare ce ni l-ai dat în dar,
Cufundă-ni-l în marea Ta fără hotar.
În sufletu-mi se află un strop de vrednicie.
Tu scapă-mi-l de patimi, de-a trupului meu glie.
Înainte de-a se pierde, sorbit de acest pământ,
Înainte ca să-l ducă al patimilor vânt.
Și chiar dacă l-ar duce, Tu poți într-o clipire
Să-l smulgi acelor patimi, să-i dărui izbăvire.
Căci stropul dus de vânturi sau înghițit de glie,
Când a scăpat vreodată de-a Ta puternicie?
Ajuns în neființă-acel strop e cugetare
În goană se va-ntoarce, auzind a Ta chemare.

]]> https://versuri.pro/rumi-dinspre-fiinta-spre-nefiinta/feed 0 Omar Khayyam - Cunosc la Chip Ființa și Știu și Neființa https://versuri.pro/omar-khayyam-cunosc-la-chip-fiinta-si-stiu-si-nefiinta https://versuri.pro/omar-khayyam-cunosc-la-chip-fiinta-si-stiu-si-nefiinta#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=58638 →]]> Cunosc la chip Ființa și știu și Neființa.
Cunosc și Dinlăuntrul a tot ce-i sus și jos.
– Ce rușinată însă mi-ar rămânea știința,
De-aș pune-un singur lucru de cupă mai presus!

]]> https://versuri.pro/omar-khayyam-cunosc-la-chip-fiinta-si-stiu-si-nefiinta/feed 0 Sorin Cerin - Ne Este Atât de Teamă https://versuri.pro/sorin-cerin-ne-este-atat-de-teama https://versuri.pro/sorin-cerin-ne-este-atat-de-teama#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=59600 →]]> Rătăcit printre meandrele,
Jocurilor de vise ruginite,
ale deșertăciunilor,
acestei lumi vândute,
Absurdului morții,
ce-și clădește ziduri de apărare,
în țărâna întrupării,
fiecăruia dintre noi,
cei înveșmântați cu vălurile durerilor,
zilelor fără adăpost,
ale clipelor ce nu înțeleg,
ce anume caută,
printre tarabele speranțelor noastre,
atât de sumar îmbrăcate,
încât îngheață de fiecare dată,
în frigul de sfârșit de lume,
al cuvintelor,
pe care ni le rostim,
unul altuia,
fără să mai reușim vreodată,
să le mai și înțelegem,
oricât de mult s-ar strădui acestea,
să ne explice ce anume vor,
fiindcă ne este,
atât de teamă,
de noi înșine,
încât preferăm să le lăsăm să plece,
spre orizonturile nimănui,
unde vom ajunge și noi,
mai repede sau mai târziu,
însoțiți de neființă.

]]> https://versuri.pro/sorin-cerin-ne-este-atat-de-teama/feed 0 Leo Butnaru - Lentile https://versuri.pro/leo-butnaru-lentile https://versuri.pro/leo-butnaru-lentile#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=18073 →]]> Prunc
pe când
prin străvezimea unghiilor
ca prin niște lentile
urmăream probabil mișcarea
propriului meu sânge
propriei mele vieți atât de inconștiente
încât
mai eram aproape ca nefiind… –
mirare Doamne
tocmai de unde poți face să pornească un poem – din încă
aproape neființa omului…

]]> https://versuri.pro/leo-butnaru-lentile/feed 0 Lucian Blaga - Autoportret https://versuri.pro/lucian-blaga-autoportret https://versuri.pro/lucian-blaga-autoportret#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=18196 →]]> Lucian Blaga e mut ca o lebădă.
În patria sa
zăpada făpturii ține loc de cuvânt.
Sufletul lui e în căutare,
în mută, seculară căutare,
de totdeauna,
și până la cele din urmă hotare.
El caută apa din care bea curcubeul.
El caută apa
din care curcubeul
își bea frumusețea și neființa.
(1942)

]]> https://versuri.pro/lucian-blaga-autoportret/feed 0 Ion Pachia-Tatomirescu - Nani-Nani Vidule, Nani-Nani Dacie Vidată… https://versuri.pro/ion-pachia-tatomirescu-nani-nani-vidule-nani-nani-dacie-vidata https://versuri.pro/ion-pachia-tatomirescu-nani-nani-vidule-nani-nani-dacie-vidata#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=28262 →]]> Nani-nani, vidule,
nani-nani, vid frumos,
nani-nani, poligeneză…!
Doar combustia sinelui te-ajută să traversezi vidul –
chiar dacă-i o gaură neagră a universului,
grădina cu brusturi viguroşi te-aşteaptă,
comorile sufocate de emoţii, aburite, mandalele de aur,
câinele tuns de bucurii, ursul fără miere
de pe sarcofagul etrusc, guguştiucu-n cămaşa-i veşnică
de mire, te-aşteaptă pe ramura cu nodul în gât
a nucului din fundul grădinii, cu vârfu-nfipt
în sidefiu nor, parfumat şi perpendicular – că vinul
trădărilor şi-al tergiversărilor, nu pot să ţi-l mai beau,
mişcat de neiertătorul seism, chiar dacă tu ştii
cum trebuie să te comporţi la întâlnirea vidului,
la intrarea în conul de vid al aşteptărilor,
pentru că, din răscruce, o tot iei la dreapta,
tot la dreapta, spre domnul Yang, cu bacovianul „gol
istoric“, tot într-o vlăstărire de vid cosmic-intern,
exceptând doar steaua ta gravidă de vid – academicul,
ventilatul, intergalacticul, macrocosmicul, intragalacticul,
microcosmicul, cumplitul, dintre noi, cei cu fruntea lipită
de sferele muzicii, de galaxiile greierilor, sau de spirele
fumului ce se-nalţă din suple hornuri de cabane montane.
De-aproape două milenii, de-a lung-latul imperiilor,
îţi aliniezi lăncile de papură, soldaţii de rugină,
lângă fântâni, ori în luminişuri de gazon cât toate notele
muzicale, cât mai toate câmpurile murmurătoare,
cât mai toate dealurile calviţioase, cât munţii-nvulturaţi.
Nici astăzi nu se-ntâlnesc: iarba de mare cu stejarul,
salcia plângăcioasă cu dăcinul, Lyra cu constelaţia
salviei.. Din vid, ori din starea de zero, nimic nu creşte
fără focul din soare, fără spuma-laptelui ce-i soră
soarelui, fără aerul ozonat al dimineţilor, curat ca lacrima,
fără pământul fertil al naţiei, fără apa de scăldat stânci
până la fluidizare piroclastică, în râuri, în fluvii, în mare,
în ocean, nimic nu creşte fără lemnul oaselor, fără socul
de fluiere, nici un plin nu-şi face apariţia fără anularea
caracatiţei-vid, nicio fiinţă nu se naşte fără eliminarea
unei nefiinţe, nicio stea fără nonstea, căci nu-i materie
fără informaterie, Doamne, şi, la urma-urmei, îmi spun
răspicat că degeaba m-am născut în ziua de 24 Ianuarie,
dacă, până astăzi, n-am învins noaptea, dacă până-n clipa
de faţă n-am realizat nici măcar blânda re-Unire a Daciei
strămoşului meu Burebista, dintre roţile dinţate
ale istoriilor, dintre imperii-cenuşi, dacă până-n clipa
de faţă n-am făcut nici roş-galben-albastra re-Unire
a Daciei strămoşului meu Răgălian, înrădăcinat
într-a lui Decebal nemurire, dacă până-n clipa de faţă
n-am desăvârşit nici revoluţia subcereştii jumătăţi de ou
de struţ, ou fricos, din care-a zburat gălbenuşul în soare,
ori în lună, încât nu se mai vede –
şi nu pentru că m-am născut imediat după miezul nopţii:
„Nani-nani, Dacie vidată..!“

]]> https://versuri.pro/ion-pachia-tatomirescu-nani-nani-vidule-nani-nani-dacie-vidata/feed 0 Ion Caraion - Ființa Neființei Prevestirea https://versuri.pro/ion-caraion-fiinta-nefiintei-prevestirea https://versuri.pro/ion-caraion-fiinta-nefiintei-prevestirea#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=29651 →]]> Tu ai sânii păroși ca fumul
Picioarele tale-s ca movilele
De ciulini ai Dobrogei
Gorgone arzând milenar soare
Prin care aleargă ura și mestecă vântul
Și nu mai dau de mădularele
Lor semințele misterului.
Când aiurează ploaia când frigul
Acoperă literele tuturor vârstelor lumii
Din mâna ta picură
Coacăze roșii midii prevestitoare
Țipete bifurcând văzduhul complicându-l
Cu struguri
Lutul ființei tale mișună de prilejuri
Și de popândăii care aud cum se lasă ceața și curge sângele
Cum au ruginit armele și cum s-au stins corăbiile
Marilor ambiții
Dar popândăii au rămas
Rotocoale de păsări îți desenează
Fructul magic burdufele
De-ntuneric și de fapte cu care
Se-mpletesc din totdeauna vrăjitorește
Și asediații și asediatorii
Năvoade grele dorm în brațele tale
Tu ai umerii calzi ca explozile
Tu ai carnea tăcută
Și trecutul pământiu
Și oasele în formă de sanie
Ori de leagăn
Și sânii păroși ca fumul.
Ființa ta mișună de prevestiri

]]> https://versuri.pro/ion-caraion-fiinta-nefiintei-prevestirea/feed 0 Ion Caraion - Temere https://versuri.pro/ion-caraion-temere https://versuri.pro/ion-caraion-temere#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=29901 →]]> Nu pot să dorm când toți dorm.
Nu pot să dorm când nimeni nu e treaz.
Din multe vieți nu fac parte.
În viețile mele nu sunt.
Nu orice întuneric poate încăpea în orice pahar.
Domnia lucrurilor e un tablou fără ramă –
Cu ea ar fi început o ființă
Și ființe nu mai erau.
Rama intrase în culorile neființei.
Rămăseseră pe lume numai lucrurile….
Dacă toți ne transformăm în fantome, vom fi din nou oameni.

]]> https://versuri.pro/ion-caraion-temere/feed 0