nebune – Versuri.pro

Stigma - Aș Putea Fi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Bați la poarta nebuniei mele
Cauți adăpost, cauți adăpost, pentru stele
Mai e puțin și-ai să-nveți să respiri
Ia-mă sub piele, iubito
Adânc, tot mai adânc în delir.

Cu trup sfâșiate, sub tâmple pășind
Prin porii pielii tale strecor,
Trupul meu lichid,
Sărută-mă-n șoaptă, strivește-mi buza rece
De oglinda-n care,
Ploua vine să se-nnece.

Cu trup sfâșiate, sub tâmple pășind
Prin porii pielii tale strecor,
Trupul meu lichid,
Sărută-mă-n șoaptă, strivește-mi buza rece
De oglinda-n care,
Ploaia vine să se-nnece.

Refren:
Aș putea fi ploaia care te întristează
Aș putea fi scările pe care te-ai obișnuit să cazi
Aș putea fi cel care te îmbrățișează
Dar eu sunt palma, eu sunt palma
Ce-ai primit-o azi.

Mariana Marin - Colecționarea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Copilul ăsta, spun părinții,
îmbătrânește ca broasca țestoasă.
Ascultați!
Acum își freacă spinarea de talpa casei;
acum se rostogolește cu precizie în băltoacă și cât de curând îi vom simți boțișorul umed strecurat
la piept.
I.
Femeia își contempla tinerețea.
A deschis dulapurile;
a spart oglinzile;
o hotărât de una singură.
II.
În disperarea unei dimineți îmi lovesc ușor degetele de sticla ferestrei.
Nu mai aștept venirea iernii în acest an.
Cântecele mi-au înverzit auzul; nu mai aștept, îmi privesc de aproape nebunia
și cobor cât pot de repede în grădinile părăsite.
Palidă, mă așez pe locul unde am fost văzută
femeie plângând
Asta ar trebui acum!
Să-mi amintesc sub o mască.
III.
El mă privea dintr-o piele care de mult nu mai era
a lui.
Eu îi întindeam paharul
și îmi potriveam părul, rochia, pantoful.
El avea 22 de ani.
Eu 23.
Ne-am cumpărat o insulă
în
Antile.
IV.
Lovesc cu sete gura frumoasă a echilibrului!
Și nebunii ar plânge treziți din copilăria lor
cu un astfel de cântec!
Dar nimic nu i se mai poate întâmpla
celui care își cunoaște pe de rost numărul
degetelor, cântecele, spaimele, capcanele, umilințele, cântecele
V.
Peste plânsul sacadat al nopții cel mai de sus a căzut capul meu.
Nici tu nu ești curat, nici tu nu ești, îmi strigau.
Priveam înapoi: amintirea umedă a sălii de disecție îmi invada nările.
– Cel mai de sus a căzut capul meu.
VI.
În disperarea unei dimineți îmi vărs cu poftă nebunia.
Pe oasele din ce în ce mai subțiri
un ins feroce își lustruiește cu indiferență
unghiile
Nu, nu mai aștept venirea iernii în acest an.
Atât mă iubesc, cum stau de cuminte și dulce
într-o băltoacă de cuvinte

Maurice Maeterlinck - Sere Calde

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

O, sere în mijloc de păduri!
Cu ușile-n veci pecetluite!
Cu tot ce se află sub bolțile voastre!
Cu analogiile voastre în sufletul meu!
Gândurile micii prințese-nfometate,
Plictisul unui marinar în pustiu,
O fanfară sub ferestrele bolnavilor fără leac.
Cuibăriți-vă prin colțurile cele mai calde!
Ai zice, o femeie leșinată într-o zi de seceriș;
Sunt surugii în curtea ospiciului;
În depărtare trece-un vânător devenit infirmier.
Cercetași în lumina lunii!
O, nu-i nimic la locul său!
Ai zice, o nebună-n fața juzilor,
Un vas de război cu pânzele-n vânt pe un canal.
Pasări de noapte pe crini,
Un dangăt funebru-n amiază,
(Acolo, sub clopote!)
Un popas de bolnavi în preerie,
Un miros de eter pe o zi însorită.
Doamne! Doamne! Când vom avea ploaie
Și zăpadă, și vânt în sere!

Mihai Margineanu - Femei, Femei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

I:
Nu e nimeni pe stradă,
Ochii triști să mi-i vadă.
Nu e nimeni pe stradă,
Să mă vadă cum plâng.
Doar un gabor de seară
Ce-a venit ca să-mi ceară
Să-și aprindă o țigară,
M-a văzut lăcrimând.

Refren (x2):
Femei, femei!
E plină lumea de nebune!
Cine m-a adus pe lume?
Cine oare m-a făcut?

II:
Și-acel gabor de seară
Ce-a venit ca să-mi ceară
A zis râzând către mine:
‘Bă, decât să-ți fie rău, mai bine să-ți fie bine!’

Refren:
Bărbați, bărbați!
E plină lumea de pansați,
De supărați și de încordați,
Nu știți decât să vă-mbătați.

‘Deci autorul a vrut să vă facă o imagine a ceea ce se întâmplă.
Deci, pe scurt, care este, cadru larg, strada goală și brusc
prim plan cu focalizare pe el. Singur plângând. Iar lacrimile cade,
camerele merge cu ele și face o baltă mică ce simbolizează
nesfârșirea. Apoi, amorsa pe Mărgineanu care se transformă
în plan întreg și după asta în plan american pe gaborele care n-are
foc. Aici apare în flashback în sepia cu Mărgineanu care-și aduce
aminte că are un foc. Oricum, finalul ne prinde cu o atmosferă intimă,
prim-plan cu soarele care sugerează că apodictic vorbind evoluția
histemologică a poveștii e alta decât lacrima lu’ solist care plânge.
?? e motivul femeii. Și pe fundal se aude o grasă nebună care țipă.
Ca să dea senzația de aa, continuitate, ca să zic așa.’

Bărbați, bărbați!
E plină lumea de pansați,
De supărați și de încordați,
Nu știți decât să vă-mbătați.

John Newlove - Îți Vorbesc

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Îți vorbesc (șoptind și arătându-ți cu
degetul tot ceea ce doresc să știu) dar nu-i pasă
nimănui. Cam de ce le-ar păsa?.
Prisositorul soare nu urmărește nimic.
Își vede-n tihnă de drum și-mi pârjolește pielea.
Cui oare să-i vorbesc de nu
lăuntrului meu atotmistuitor? Cui oare să-i arăt
forma casei în care locuiesc,
ori creierul și piciorul, apăsările de
sub osoasa țeastă, perii de pe picioare,
modelul scării de la ușa de intrare?.
Dacă discut cu mine însumi și-aștept răspuns,
și-aștept să fiu crezut, mărturisindu-mi
demența-n dialogul acesta.
Înseamnă că-s nebun? Să pari nerod,
nerod să pari, să fii atât de nebun încât să spui,
să spui că lumea-n spasme, încifrată
este cum? și-aștept răspunsul.
Să fii nebun, nebun, să fii calm, să tot șezi
plin de-amar pe vechiu-ți scaun de lemn
și să străbați lumea-mpietrită
necruțător, cu doar sălbaticul regret
că nu ți-i dat a ști? Să-nnebunești după un răspuns
știind că răspuns nu există, în afara
ciudățeniilor și a ciudățeniilor?.
Scaunul: din ce fel de lemn însorit
i-i făcută speteaza; forma piciorului,
iar nu a creierului. Și cui să-i vorbești:
și dacă-i mai nimerit să urli ori să murmuri.

Johann Wolfgang Von Goethe - Epigrame - 55

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Vremuri nebune-am trăit și am avut grijă / Eu însumi nebun să mă port, cum ... →

Oana Radu - Au Ce Mi-ai Făcut Tu Mie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Și lângă tine timpul zboară,
Tu îmi faci viața mai ușoară,
Ești doza mea de nebunie,
Au, au ce mi-ai făcut tu mie.
Și lângă tine timpul zboară,
Tu îmi faci viața mai ușoară,
Ești doza mea de nebunie,
Au, au ce mi-ai făcut tu mie.
M-am trezit că inima doar pe tine te vrea, pe tine te vrea
Ce ai făcut cu mintea mea că mi-ai furat liniștea, mi-ai furat liniștea.
Și lumea-i mică, mică, mică, mică
Atunci când te privesc ooo
Lumea e mică, mică, mică, mică
De când te iubesc.
Și lângă tine timpul zboară,
Tu îmi faci viața mai ușoară,
Ești doza mea de nebunie,
Au, au ce mi-ai făcut tu mie.
Și lângă tine timpul zboară,
Tu îmi faci viața mai ușoară,
Ești doza mea de nebunie,
Au, au ce mi-ai făcut tu mie.
Nu glumesc când spun că fără tine nu trăiesc
Ești ca o melodie in viața mea
Eu zi de zi pe tine te-aș cânta.
Și lumea-i mică, mică, mică, mică
Atunci când te privesc ooo
Lumea e mică, mică, mică, mică
De când te iubesc.
Și lângă tine timpul zboară,
Tu îmi faci viața mai ușoară,
Ești doza mea de nebunie,
Au, au ce mi-ai făcut tu mie.
Și lângă tine timpul zboară,
Tu îmi faci viața mai ușoară,
Ești doza mea de nebunie,
Au, au ce mi-ai făcut tu mie

Theodor - O Cheamă Dragoste

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Sunt sentimente discrete ce te învăluie în noapte,
Cu parfumuri de necaz şi cu regaz de singurătate.
Ce vin şi-ţi bat în geam, îţi intră-n casă şi-n colţ,
Sunt sentimente preţioase ca vederea pentru orbi.
Şi simţi că-i vorba despre ea că simţi furnicături pe piele,
Inima o ia la trap, o iei la rap, te uiţi spre stele.
Vezi cum corpul ţi-e pătruns de bucurie, fericire,
Emoţii, pace şi război, toate odată-n simetrie.
Uiţi de tot.. şi de fapt uiţi de toate,
Dulcele sunet de harpă şi ale îngerilor şoapte,
Razele de soare, parfumul fiecărei flori.
În mintea ta de acum, vor face zi de zi furori
Şi asta pentru că e prima dată când o simţi,
E pentru prima dată când nu-i nevoie să te minţi.
Şi vezi că nu e rază, dar când îţi strigai „hai luptă-te”
Şi aţi făcut cunoştinţă.. şi o cheamă..
O cheamă dragoste şi e frumoasă deşi e doar o pacoste,
E vorba de iubire, pasiune şi respect,
Bucurie, frenezie, nebunie, sentiment pentru că o cheamă..
O cheamă dragoste şi e frumoasă deşi e doar o pacoste,
E vorba de iubire, pasiune şi respect,
Bucurie, frenezie, nebunie, sentiment.
Purtaţi de val sub clar de lună, atingând Nirvana,
Întinşi pe jos cu dulcele miros de iarbă, fredonând Santana,
Micile şicane şi certuri.. dulce război,
Dar nu-i nimic şi nuferii.. se nasc din noroi.
Plecaţi foarte departe, cu mintea pe alte râuri.
Aici unde ne aflam, oricum eu mă simţeam stăpân pe tine şi pe situaţie,
Călcând norii plumburii, acum te ating încet, încet, încet, încet şi viu.
Îmi place că te prinzi de ce urmează să fac,
Şi tu o iei înainte, deci nu apuc să te dezbrac.
Şoapte dulci la ureche, îţi spun că te iubesc,
Până când adorm, de când mă trezesc.
Şi numai noi ştim ce simţim acum,
Numai noi ştim că am luat-o pe drumul bun,
Şi nu există lucru care să ne supere,
dar nu există pentru că noi facem.. heiii.
Noi facem dragoste şi e frumoasă deşi e doar o pacoste
E vorba de iubire, pasiune şi respect,
Bucurie, frenezie, nebunie, sentiment pentru că noi facem..
Noi facem dragoste şi e frumoasă deşi e doar o pacoste,
E vorba de iubire, pasiune şi respect,
Bucurie, frenezie, nebunie, sentiment heii.

The Rasmus - Someone Else (Română)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ea bea sângele dinozaurilor
Pentru a-și recăpăta puterile
Să-și facă prietenul să înțeleagă
Că lucrurile nu mai sunt la fel ca înainte
Nu are niciun plan
Să-și facă prietenul să înțeleagă.
La porțile nebuniei la marginea omenirii
Își va realiza visurile realitate
La porțile nebuniei la marginea omenirii
Își va realiza visurile realitate.

Refren:
But she belongs to someone else..
But she belongs to someone else..
yeah. yeah, .. yeaaahhh to somebody else.. to someone else.. to somebody else.

A găsit pe cineva pentru care să moară
Pe cineva pentru care să lupte
Pe cineva care să-i arate calea
A găsit pe cineva pentru care să plângă
Inimă plină de sânge de dinozaur.

Refren

Geo Bogza - Ioana Maria Au Fost Nopți

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ioana Maria, au fost nopți
când m-am gândit tot timpul la tine
și alături de mine a stat
pasărea rece a morții;
sau alteori,
pasărea necunoscută
care aduce pe aripile ei, nebunia.
În astfel de nopți, Ioana Maria,
eu am stat față în față
cu marile întâmplări ale lumii
cu moartea, cu nebunia
nopți în care m-am gândit la tine Ioana Maria
și am fost singur și gol în lumina dureroasă a lunii
care de pe cer îmi sugea sângele picătură cu picătură
și mă lăsa zorilor palid, pierdut.
În diminețile următoare tu mă vedeai
cum veneam la suprafața zilei
ca din străfunduri oceanice
și uitându-te la mine, spuneai: ești palid.
Da, Ioana Maria, eram palid
și de câte ori am să ma gândesc la tine am să fiu palid
toată viata mea.