Bați la poarta nebuniei mele
Cauți adăpost, cauți adăpost, pentru stele
Mai e puțin și-ai să-nveți să respiri
Ia-mă sub piele, iubito
Adânc, tot mai adânc în delir.
Bați la poarta nebuniei mele
Cauți adăpost, cauți adăpost, pentru stele
Mai e puțin și-ai să-nveți să respiri
Ia-mă sub piele, iubito
Adânc, tot mai adânc în delir.
Cu trup sfâșiate, sub tâmple pășind
Prin porii pielii tale strecor,
Trupul meu lichid,
Sărută-mă-n șoaptă, strivește-mi buza rece
De oglinda-n care,
Ploua vine să se-nnece.
Cu trup sfâșiate, sub tâmple pășind
Prin porii pielii tale strecor,
Trupul meu lichid,
Sărută-mă-n șoaptă, strivește-mi buza rece
De oglinda-n care,
Ploaia vine să se-nnece.
Refren:
Aș putea fi ploaia care te întristează
Aș putea fi scările pe care te-ai obișnuit să cazi
Aș putea fi cel care te îmbrățișează
Dar eu sunt palma, eu sunt palma
Ce-ai primit-o azi.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de suferință și dezamăgire profundă. Naratorul se simte incapabil să ofere alinare, fiind mai degrabă sursa durerii pentru persoana iubită.