Johann Wolfgang Von Goethe - Câmpeneasca
Privighetoarea, de-a plecat, / Se-ntoarce-n primăvară, / Să cânte: multe n-a-nvățat – / Străvechi, dulci … →
Versuri corectate și adnotate
Privighetoarea, de-a plecat, / Se-ntoarce-n primăvară, / Să cânte: multe n-a-nvățat – / Străvechi, dulci … →
Joc de silabe-ascult cu drag, iubite, / Pe-ncrucișarea versurilor, însă / Nu pun temei, cum … →
De-aş fi un trup frumos, al meu suspin / În scoica de sidef l-ai auzi … →
N-a fost nicicând așa cuviincios / Ca el vreun om. Era necăutata / Icoană-a bunătății. … →
Să sorbi strălimpezimea – ce miracol! / Zăresc prin aer inocența absolută, / Iar când … →
Respir, / Și aerul în pieptul meu / A devenit știință, iubire, bucurie, / Profundă … →
Nu-i vreo dragoste mai mare, precum cea care ţi-o port / Pot şi inima din … →
Cum lunecă ploaia pe spate! / Cum înmoaie veșmintele toate, / și-mi cade-n obraji răcoare … →
O mierlă – nu! / O mierlă albastră – creanga părului / Încă se clatină. … →
Trece soarele prin mine ca prin geam. / Ce mai sunt? Ce mai am? / … →