Câte frunze-mi are pomul
Tot atâtea fețe omul
Cum își schimbă fețele
De nu mai știi cine e.
Câte frunze-mi are pomul
Tot atâtea fețe omul
Cum își schimbă fețele
De nu mai știi cine e.
Am avut mulți prieteni buni
Da’ numai de sâmbătă până luni
Când era, când era mai bine
Atunci erau toți pe lângă mine.
Am avut mulți prieteni buni
Da’ numai de sâmbătă până luni
Când era, când era mai bine
Atunci erau toți pe lângă mine.
Câte frunze-mi are pomul
Tot atâtea fețe omul
Cum își schimbă fețele
De nu mai știi cine e.
Câte frunze-mi are pomul
Tot atâtea fețe omul
Cum își schimbă fețele
De nu mai știi cine e.
Am avut mulți prieteni care
Mi-ar fi pus și viața la vânzare
Se dădeau prieteni în față
Dar îmi erau dușmani de-o viață.
Am avut mulți prieteni care
Mi-ar fi pus și viața la vânzare
Se dădeau prieteni în față
Dar îmi erau dușmani de-o viață.
Câte frunze-mi are pomul
Tot atâtea fețe omul
Cum își schimbă fețele
De nu mai știi cine e.
Câte frunze-mi are pomul
Tot atâtea fețe omul
Cum își schimbă fețele
De nu mai știi cine e
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre dezamăgirea în prieteni, despre cum oamenii își schimbă măștile și despre trădarea ascunsă sub aparența prieteniei. Metafora frunzelor pomului sugerează multitudinea de fețe pe care le pot afișa oamenii.