natura si omul – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Dualitate

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Revin la vechea revelație;
Tot ce-i natură e suav,
Nesfârșit sursă de-ncantație..
Doar om.. ce aparține-i grav!.
Mă-ncânt de roze, de mistral,
De tril.. Zilnic resuscitez
Din aer hărăzit astral..
La ticăloși, mă prosternez!?.
M-avânt cu gândurile-n vis,
De dor mă-ngân de briza mării
Și-ajung.. Am tot ce mi-am promis,
De nu sunt subiect.. trădării?!.
Plutesc pe povârnișuri sure,
M-afund prin falnici seculari,
Beau din izvorul de pădure..
De nu pierd tot de hoți, de-avari?!.
Zilnic am câinele-mi de pază,
Îi simt privirea amoroasă;
În trist deșert îl am o oază..
Răni!.. Nedreptate nemiloasă!.
Și-am dragoste în caracter,
M-am educat din cărți, la bun!
Iubesc profund, ador mister!..
Sunt paria! Sunt.. un ne-bun?!?.
Ce să-nțeleg? Că-s tot natură;
Evoluat, un pelerin
Mă căutând pe-o scurtătură
De destin!.. Sunt copii de divin?!?..
Și dualist mă închin.. amin!?

René Char - 159

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Între cuc și făpturile furișe care am devenit noi, există o atât de mare afinitate încât pasărea aceasta, atât de puțin vizibilă, sau care îmbracă un cenușiu anonimat când străbate vederea, ne stârnește un fior prelung, ca ecou al cântecului său sfâșietor.

Rafael Alberti - Și Totuși Voi Păduri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Și totuși voi, păduri, și totuși, mări, nicicând
nu suntem singuri, nu
e nimeni singur, numai
cei morți încă-n viață, dar morți într-adevăr,
cu sângele și ochii și inimile oarbe,
în umbra și lumina ce-i înconjoară, – adânc.
Mări, eu vă umplu singur cu lucrurile mele,
păduri, pe voi de-asemenea vă populez. Și nu sunt
dar umbre. Voi priviți-mi copila, și vedeți-o
cum merge lângă mine, ușoară, printre trunchiuri,
și, ajungând la mare, pătrunde-apoi în valuri.
Și totuși, voi, păduri, și totuși, mări, păreți
atât de-nsingurate,
cum par eu însumi azi,
atâta de departe de verzile conture…

Eu - Totul Are Un Rost Anume

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Tot ce-i pe Pământ,
Are un rost anume:
Părul ne dă pere,
Mărul ne dă mere,
Curcubeul ni-l dă ploaia,
Lâna ne-o dă oaia,
Somnul ne dă vise,
Caisul, caise,
Grâne ne dau ogoarele,
Și lumina soarele,
Plantele ne dau flori,
Ouă ne dau găinile,
Miere dau albinele,
Omul ne dă binele!

Ioan Flora - Pelionul Peste Ossa

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Cum mâna omenească
atinge pământul neîmplinit încă,
întinsele tale grădini
schimbă mersul firesc al lucrurilor
și-ntr-un târziu, se-nchid într-o carte.
Tot așa,
rotunjimea ochiului îmbracă
culoarea metalului dintâi
și ura și carnea noastră
întâmpla-se-va
să alăture aripii o altă pereche de aripi,
scoarței, o altă scoarță.
Întâmpla-se-va să trecem pe rând:
târzie rotire a ceasului, un șir de bărbați veghind jocurile
chinuitor de goale,
cu mâna omenească și șuvoaiele de cărți
în minte –
cum suie și arde o pasăre înaltă.

Walt Whitman - Cântec Despre Mine - 14

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Gâscanul de baltă își conduce cârdul
prin noaptea rece,
Ya-honk strigă el, și țipătul lui îmi răsună
ca o chemare la drum,
Deșteptul socoate că-i fără-nțeles, dar eu
trag cu urechea atent
Și-i aflu-nțelesul acolo-n văzduhu-nghețat.
Elanul nordic cu copita ascuțită,
pisica din pervaz,
pițigoiul cu capișon negru,
câinele preriei,
Purceii guițând subțirel cu râtul în ugere,
Curca cu puii adăpostiți sub aripile ude,
Și în ei toți ca și în mine văd legea străveche.
Simțiri însutite stârnește-n pământul jilav
urma pasului meu,
Oricât aș vrea, eu nu le pot descrie.
Sunt îndrăgostit de tot ce crește-n aer liber,
De oamenii care trăiesc printre vite și care au
gustul oceanului și al pădurii,
De cei care construiesc și pilotează corăbii,
de cei ce dau cu toporul și târnăcopul,
de cei ce strunesc caii,
Pot să mănânc și să dorm cu ei săptămâni și
săptămâni de-a rândul.
Tot ce-i mai obișnuit, mai lesne, mai ieftin,
mai aproape sunt Eu,
Eu încercându-mi norocul, risipindu-mă-n așteptări,
Împodobit să mă dărui primului venit,
Fără să pretind cerului să se pogoare asupră-mi
Dar împărtășindu-l cu toții de-a pururi slobod.