Johann Wolfgang Von Goethe - Înserarea Se Înclină
Înserarea se înclină / Și-acum toate-n zări se scurg; / Sus, în blânda lui lumină … →
Înserarea se înclină / Și-acum toate-n zări se scurg; / Sus, în blânda lui lumină … →
Luna își ascunde după șură / Chipul ei de soarele focos. / Din văzduh o-nfiorare … →
Salcâmi în floare molcom se prăvălesc spre soare / iar eu un strop de rouă-n … →
Ca luna prin umbroasele frunzare, / te-ai strecurat în viața mea, discret. / Ți-aud încă … →
Lasă-ți lumea ta uitată, / Mi te dă cu totul mie, / De ți-ai da … →
Arborii-nfloriți răsună, / Cântă cuiburile-n slavă. / Cine-i oare capelmaistrul / În orchestra din dumbravă? … →
Hai să ne dezmierdăm în zi de toamnă / și printre gene norii să-i privim, … →
Prin codru cu tei și fag / Se numește așa de drag, / Că și … →
Pe un pat de nouri vineții, adoarme luna plină / Și lacul doarme-n umbră. / … →
Iubire, trecut pasional, / Candori, / Aurore cu aur, / Și rubin la orizont, / … →