Versuri corectate și adnotate
Cu cât se-nsera peste arborii rari,cu atât începeau să lumineze mai tareinimile noastre de hoinari,căutătorii pietrei filozofale.Totul trebuia să se transforme în aur,absolut totul:cuvintele tale, privirile tale, aerulprin care pluteam, sau treceam de-a-notul.Clipele erau mari ca niște lacuride câmpie,și noi nu mai conteneam traversându-le.Ora își punea o coroană de nori, liliachie.Ți-aduci aminte suflete de-atunci, tu, … Citește mai mult
A primăverii bucurieDe mers până la noi mai are.Prin râpi omătul întârzieȘi sună înghețata glie,Pe drum, sub roțile de care.În miez de zi, – n pădurea rarăDe tei, din deal, mai simți că-i soare.Și sub mesteceni ca de ceară.Doar coacăzul nu se-nfioarăSub triluri de privighetoare.Ci-n păsările călătoareNoi tot avem bună vestire –Sub zboruri largi, rotitoare,O … Citește mai mult
Condrumetilor mei din călătoria prin Crimeea.Plutesc ca într-o mare pe unde de verdeaţă.Trăsura pare-o luntre săltată pe un valDe pajişti fără margini ce bat, foşnind, la mal,De insule – atoluri cu flori şi iarbă creaţă.Amurg.. Nu-i nici cărare, în zare – nici un deal,Zadarnic cat pe ceruri o stea drept călăuză.Ce luciu-i colo-n nouri ca … Citește mai mult
Deșteaptă-te, iubita mea,căci zorile-s acum pe cerși eu ‘n genunchi-naintea tao sărutare voi să-ți cer.Deșteaptă-te și vino-n crângsă-l vezi tu cât e de frumos,iar eu în brațe-mi să te strângla poala teiului umbros.Deșteaptă-te, căci în curândfrumosul soare-al primaveriitrezește lumea pe pământși-alungă farmecul tăcerii.
Pe când abia se vede a soarelui luminăÎn vârful unui munte, pe fruntea unui nor,Și zefirul mai rece începe de suspinăPrin frunze, pe câmpie cevași mai tărișor;Pe-acea plăcută vreme în astă tristă vale,De zgomot mai de lături, eu totdeauna viu,Pe muchea cea mai naltă de mă așez cu jale,Singurătății încă petrecere de țiu.Întorc a mea … Citește mai mult