Versuri corectate și adnotate
Prin munții pustii de la nord, singuratic,Se-nalță un brad pe-un pripor;Se leagănă-n vânt, ațipește; și fulgiiS-aștern și-l acopăr ușor.Visează; și-n vis i se pare că vedeLa sud cum se-nalță stingher,Pe-o stâncă golașă, încinsă de soare,Un mândru și trist palmier.
Seară de septembrie; mâhnite răsună chemările întunecate ale ciobanilorPrin satul învăluit în amurg; în fierărie scânteiază focul.Un cal negru se arcuieşte sălbatec; buclele de hiacint ale servitoareiFreamătă să înşface văpaia nărilor sale de purpură.Uşor încetează la margine pădurii mugetul ciuteiIar florile galbene ale toamneiSe înclină mute peste faţa albastră a eleşteului.Un copac s-a mistuit în … Citește mai mult
Coasa taie în verzișGalbeni snopi și vânt albastru,Voci s-au stins, vechi și sihastruCurge-un râu doar, pe furiș.Seara drumu-ntunecatPeste dealul brun se duceIazul argintiu străluceUliul țipă sus curat.
Când terminăm se însereazăPeste ochi și peste sprâncenePeste numele noastre se înserează.Soarele mormăie. Frunzele tremură.E vremea să ne punem flaneleSă stăm pe mal privind cum ploaia găurește apaSă spunem mereu aceleași alte cuvinte.
De după zile sumbre și nopți întunecateVeni și vremea de adio, lină.Tremură-n liniști ziua peste câmpii fardateȘi în splendori se scaldă și în splendori suspină.Adâncă, stepa tace − nici sunet, nici mișcare..Văzduhul împăcării abia palpită, stins..Pădurea stă de-o parte și se admiră-n soarePrecum un rug ce arde și fumegă învins.Mesteceni în grădină au frunze ce … Citește mai mult
Privesc de la fereastră, gânditor,Cum soarele se lasă-n asfințit,Deasupra lui chenarul unui norCu aur și rubin pare tivit.Albastrul cerului acolo-i șters;Din nor bizare forme se desfac…Cum le-aș așterne-n ritmul unui vers!Dar se topesc… Acum, parcă-i un drac,.În haină de argint înfășurat,Stă drept și ține-n mână un stindard.Acu-i un urs, dar iată, s-a schimbat…E-un popă, pletele-ncâlcite-i … Citește mai mult
Lângă praguri.Ciobăneasca ploaie-n toamnăPrintre foșnete s-ascunde,Tot se zbate, tot se-ndeamnăRâu-n pietrele rotunde.Valul sfărâmat în lăturiStropi apă friguroasăCă egreta ca-n omăturiCând zvâcnește, când se lasă.
După gardul de magnoliiCurge-apusul întreg în toamnăPeste-aramele coroleiPăsările se îndeamnă.Ca ecourile veriiSe mai văd culori aprinse –Ceața-ntunecată-a seriiMunții încă nu-i cuprinse.
Câți zori de zi în viață am văzutPrivind cu ochi stăpân creste-n văpăi,Punând pe pajiști auriu sărutȘi-aur alchimic pe livide văi;Apoi, lăsând să vină josnici noriCu hâd alai pe chipul lor cerescFerindu-se de bieții privitoriSpre asfințit jenați se bulucesc:Soarele meu la fel a strălucitȘi raza lui pe frunte mi-a ajuns,Păcat că doar o oră mi-a … Citește mai mult