naluca – Versuri.pro

Sufletul E Un Artist - Nu Voi A Face Rău

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

În anii de-au să vină, tu să mă uiți…
Să nu-ți aduci aminte că și noaptea suspină,
Căci nu ai tu vreo vină căci nimeni nu a fost
Părtaș la acea lume în care am fost doar doi.
Eu stau și cuget, încerc să te găsesc,
Ești tu cea care noaptea în vis eu te zăresc?
Ești oare o nălucă, ești oare doar un vis
Și-atunci privirea oare de unde-o recunosc?.
Oare să fie mintea, sau poate sufletul
Să-mi joace oare feste, să-mi pună la ‘ncercare?
Al meu gând, al meu fior
Nu, nu cred astfel.
Căci buzele-mi mai poartă, și-acum al tău sărut
Căci mâinile-mi arată, pe lut, al tău trup
Căci ochii de-i închid, te văd și te descriu
Un singur lucru e tot ce eu nu pot să știu.
Cuvinetele și gândul în taină să le ascult
Al tău parfum din nou să îl mai simt
Să-mi spui cu ‘adevărat
De-ai fost tu oare, doar pedeapsa mea?

Rainer Maria Rilke - Năluca

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ce te recheamă azi
În grădina foșnind a neliniști,
prin care abia luneca
un ultim fior de soare? Privește
ce sever este verdele-n urmă-i.
Vino! Dac-aș putea ca și tine
uita greutatea copacilor.
(Să cadă unul dintr-înșii de-a curmezișul,
câți inși ar veni să-l urnească din drum?
Ce e ceva mai greu decât trunchiul?)
Ai coborât
sonorele trepte de piatră;
te-am auzit.
Aici nu mai sta să suni.
Sunt tot adunat în auz,
ciulind urechea la tine, la vânt.. Dintr-o dată
o privighetoare începe să cânte
ascunsă-n tufiș.
Ascult-o, în aer, plutind
ori căzând, ori nemaisfârșindu-și trilul. Tu
o auzi cu mine, tu –
sau te mai frământă și astăzi cealaltă faţă
a glasului, ce nu mai cată spre noi?

Poesis - Nălucă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ochii mei de obicei parcă
ar fi verzi.
Nu știu cum uneori parc-ar fi
albaștri.
Azi-noapte am visat că voiam
o pasăre de foc să am,
ce zboară printre așchii.
Mâinile de obicei îmi plutesc ușor
pe un lemn dintr-o pădure
cu fagi lungi și subțiri.
Azi-noapte am visat că roșii
mâinile-mi erau și cântau
pe-un teanc de trandafiri.

REFREN:
Pe mine, năuc.
Pe tine, năucă.
timpul ne duce ca o nălucă
timpul ne duce
în Soare. (x2)

Și zăpada cea albă vine-odată
pe an.
Tot odată pe an zăpada
se topește.
Și când cețurile s-au risipit,
iubirea mea
nu s-a-nvechit
și nu se învechește.

REFREN:
Pe mine, năuc.
Pe tine, năucă.
timpul ne duce ca o nălucă
timpul ne duce
în Soare. (x2)

Pe mine, năuc.
Pe tine, năucă.
timpul ne duce ca o nălucă
timpul ne duce-n zbor
spre Soare.
Pe mine, năuc.
Pe tine, năucă.
timpul ne duce ca o nălucă
timpul ne duce
în Soare.
Soare din Soare.
Soare din Soare.
Soare din Soare
Soare din Soare

Pars Atra - Succubus

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Răpit de Hypnos fiind,
mă văd trezit subit, ochii-i deschis deși
nu-s destul de lucid.
În întuneric disting o siluetă feminină,
doi ochi lucind care mă domină.
Eu, neputând să-mi ascund stupoarea,
ea mi se oferă în toată splendoarea.
Eu cuprins de Rigor Mortis ca la un semn,
ea era așa cum nu mai văzusem.
Demonul ce-ntruchipa frumusețea,
atât de senzuală încât părea reală și
în același timp venită din altă lume,
pot spune.
Era făcută să-mi crească libidoul, până la culme,
clar nu-i lipseau calități persuasive,
provocatoare prin formele lascive.
Și n-a fost chip să-mi păstrez rațiunea,
când sânii ei tindeau să atingă perfecțiunea.
Realizez că sunt captivat de o nălucă,
timpul se dilată, îmi dă impresia cum că
multe ore-s condensate într-o singură secundă,
mă cufund în căldura ei ce mă inundă.
Parfumul ei sublim mă amețește discret ca un afrodisiac,
furat din Paradis cred.
Simt fiori pe piele când mă zgârie-ncet,
cu unghiile lungi pictate cu lac violet.
Sunt aproape supus, pe jumătate sedus,
când cu limba își mângâie vulgar buza de sus.
Dar următoarea clipă instantaneu,
își lipește abdomenul cald de al meu.
Cu gura pe urechea mea îmi șoptește că ar vrea
să fiu la fel ca Faust doar pentru ea.
Apoi încep să tremur asaltat de emoții,
când în gâtul meu, nebuna, își înfige colții.
Da’ până să văd eu că are aripi în spate,
demonul divin dispare dintr-o dată-n noapte.

Nicolae Davidescu - Luna de Vară

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

M-a rugat o sclavă-aseară,
Stranie ca o nălucă,
Să-i dau voie să se ducă,
Să se ducă, să se ducă..
N-ar fi vrut nimic să ceară,
Însă gându-i aprinsese
Nostalgii, ei neînţelese,
Neînţelese, neînţelese..
Faţa ei de albă ceară
Era-ntreagă o tăcere,
Spusă sieşi în durere,
În durere, în durere..
Am lăsat-o. Era vară
Şi-n adâncul ei cântase
Noaptea-n stive de mătase,
De mătase, de mătase..
Umbra ei prin noapte, clară,
A intrat apoi adâncă,
În fântâna de sub stâncă,
De sub stâncă, de sub stâncă..

Nomad - Nomadea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

O nălucă, ciudată,
Ma vizitează mereu,
Un glas dulce, de fată,
Îl aud când ea apare mereu.
Un parfum, franțuzesc,
Îl simt și acum,
Un sărut, îl iubesc,
Și cred că acum este pe drum.
Am crezut
Că într-o zi
De-undeva din munți o s-apar
O copilă
Frumoasă
Ce-o să-mi redea un sens în viață.
Vine iar, și n-o văd,
Dar o simt că e lângă mine,
Brațul stâng, e întins,
E o pernă de iubire,
Sper ca ea, mă veghează,
Și ușor pe brațul meu va veni,
O iubesc, iar n-o văd,
Și nici azi n-o să pot iubi.
Am crezut
Că într-o zi
De-undeva din munți o s-apar
O copilă
Frumoasă
Ce-o să-mi redea un sens în viață.
E târziu, și nu cred
Că asta seara ea va veni,
Dar surpriza o văd
Nu e nălucă e un copil
În brațe, o cuprind
Și simt cum flăcări mă cuprind
azi iubesc, te iubesc
Hai te rog ramai cu mine acum.
Am crezut
Că într-o zi
De-undeva din munți o s-apar
O copilă
Frumoasă
Ce-o să-mi redea un sens în viață.

Leo Butnaru - Năluca și Norocul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Ah, nălucă ce fuge! – E Venus din Milo
cu brațele ciunge,
femeia ce fuge
de-și zdruncină sânii,
de-și zdruncină sânii!.
E Venus din Milo femeia ce fuge
să-și prindă norocul cel fără de milă –
dar nu-l mai ajunge,
nu-l mai ajunge!.

Vasile Alecsandri - Năluca

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Frunză verde alunică!
Mircea suie pe potică
Şi-ntâlneşte o fetică
Ce purta cofiţa-n mână
Cu apă de la fântână:
„Copiliţă, stai să beu,
Răcori-te-ar Dumnezeu!”
„Ba, bădiţă, ba, nu vreu,
Că mă tem de dragul meu,
El mi-a zis să mă feresc
De străini ce-i întâlnesc,
Că de apă nu le-i sete,
Ci de sărutări de fete.”
Nu te teme, fata mea,
Că el de s-a mânia
Cu baltagul l-oi lovi,
Cu pământ l-oi înveli.
„Mergi în valea cu sulcină,
Că-i găsi o cofă plină
Scoasă chiar cu mâna mea,
Descalecă şi o bea,
Bea-o toată dacă-i vrea,
Da-ţi fă cruce mai întâi
Şi suflă pe faţa ei
Să nu fie descântată
De baba cea blestemată,
Să nu aibă vreo nălucă,
În pustiu ducă-s-ar, ducă!”
Mircea-n vale se ducea,
Dar el cruce nu-şi făcea,
Peste apă nu sufla,
Ci la ea năvală da.
Înghiţea, bietul, o dată
Şi-l lovea dorul de fată.
Înghiţea de două ori
Şi-l apucau reci fiori.
Înghiţea iar de trei ori
Şi cădea mort între flori!