muncă grea – Versuri.pro

Dumitru Matcovschi - Ion

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Toate pietrele țărânii
Le-a săpat cu osul mâinii.
Toate lacrimile mamei
Le-a cules în podul palmei.
Toate crucile răscrucii
Le-a-ntrebat unde s-apuce.
Toate drumurile lumii
Le-a trecut pe jos anume.
Toate ocnele-nghețate
Le-a ținut o viața-n spate.
Toate lanțurile grele
Le-a sunat în pumni, rebele.
Toate frunzele pădurii
Le-a cercat în colțul gurii.
Toate florile poienii
Dăruitu-le-a Ilenii.

Cristian Rizescu feat Cornel Cojocaru - Șapte Ani de Acasă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

1. De-aș fi și flămând și hoinar în lumea asta mare
Le-ar plăcea dușmanilor, lume dragă mea
Dar eu nu sunt cum vor ei, of, dușmanii mei
C-am muncit, Doamne, cât trei, lume dragă mea. x2

Refren:
Șapte ani de-acasă, dacă nu-i ai
Poți să ai pe masă și struguri din Rai
Să câștigi pe zi, cât altu’ într-un an
Dacă nu ești om, rămâi tot m-rlan.

2. Am avut la bătături în palmele mele
Și picături de sudoare cât cerul cu stele
Necazul și supărarea mi-au prins bine-n viață
Doar cine-a trecut prin ele, nu-ți râde în față.

Ochiul Strazii - Minerii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Mă numesc Ochiul Străzii și sunt din Lupeni
Azi voi spune cum muncesc minerii de vreo câțiva ani
Lupeni, Uricani, Petrila și Vulcan
Sunt doar câteva mine deschise de mulți ani
Mașinării stricate și lopeți uzate
Oameni uitați de lume și fără facultate
Cărbunii ies cam greu în vagoane ruginite
Cu tot cu oamenii ce se zbat printre zăcăminte
Riscul e mare, se acumulează gaze
O singură scânteie și ai să vezi oaze
Sunt oameni ce coboară de nevoie pentru bani
Pentru familia și copiii lor de puțini ani
Coboară-n galerii să le fie lor mai bine
Cu riscul de a nu vedea ziua de mâine
Câștigă un salariu de rahat
Pentru truda lui mineru’ nu-i apreciat
În alte țări din minerit se câștigă bine
Dar aici nu-ți ajunge nici de-o pâine
Minerii își iau la revedere când pleacă ca ultima dată
Și pleacă supărați cu capul plecat pe poartă
Merg la cantină, o mâncare nu prea bună
Dar de nevoie o înghit și puțin în silă
Coboară acolo tineri și bătrâni
Se salută cu noroc și sper să ne-auzim
Au fost accidente peste tot
Unii ortaci nu am mai pornit din loc
Alții au ajuns grav pe la spitale
Oase rupte și multe răni letale
Sunt luptători și trec peste accidente
Unii mai slabi au coșmaruri și se panichează
Când unu’ moare lângă tine nu pot să-ți descriu în frază
Ai un sentiment de frică și e dureros
Îți aduci aminte cât e de periculos
Îi mulțumești lui Dumnezeu că ai scăpat
Îți iei colegu’ mort în spate și ai plecat.
Partea proastă e că vestea circulă
Familiile plâng și suferă mai ales când e vreo încurcătură
Când ieși afară din galerii și vezi soarele
Să râzi sau să plângi nu poți, ți s-au înmuiat picioarele
Când ajungi acasă și îți vezi familia
Doar atunci greul a trecut și ești în siguranță
Ești fericit dar nu pentru mult timp
Că știi că o să ai alt șut mâine dimineață
Și te duci iar în pământul numit mâncătorul de viață.
Ajunge nu mai vreau să critic
Dar de lăudat nu am nimic
Decât pe bărbații ce coboară jos
Și se târăsc pe burtă prin noroi și prin moloz.
Valea Jiului sau Valea Plângerii cum o mai numesc
Îmi e foarte greu de ea să vă vorbesc
Au curs și vor mai curge multe lacrimi
Au fost și vor mai fi foarte multe patimi
Direct din Lupeni v-a transmis Ochiul Străzii
Ramâi pe frecvență să simți vocea brigăzii

Gheorghe Tomozei - Hamalii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Cu pietre umplu hamalii, sacii, / sângele uscat se transportă cu macii →

Paul Sava - Timp E Destul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Timp e destul!.
De luni dimineața,
ne sculăm pe-ntuneric
și ne ducem, voioși,
la slujbele noastre
unde avem:
mult de lucru
spor la nimic,
și ora de masă.
Timp e destul!.
Apoi, strâns uniți,
ne călcăm din nou în picioare
în mijloacele de transport în comun,
ne analizăm munca
de peste ziua care s-a scurs
și facem planuri
pentru cincinalul care urmează,
fiindcă noi muncim cu ziua
dar ne bucurăm cu cincinalul.
Timp e destul!.
Și noi îl irosim stând la cozi
la „poate vine ceva”
sau „altceva”..
sau dac-a veni,
din patru vânzători
unul schimbă poziția mărfii în rafturi,
(ca să pară mai multă)
unul mătură de sanepid,
altul semnează de luat în primire,
și ultimul,
cel mai obosit,
cel mai supărat,
cel mai acrit,
fără nici o grabă, servește.
Timp e destul!.
Apoi, pe-ntuneric, purtând sacoșe goale
în mâini bătătorite de-aplauze,
ne ducem spre casă
ca să ascultăm la radio
cât de greu trăiesc alte popoare,
și adormim obosiți,
visând că ne dăm viața pentru patrie,
pentru diverse persoane,
pentru diverse organizații obștești.
Și așa,
de luni până sâmbătă seara,
când ni se arată pe micul ecran
cum și alții și-au dat viața
– pe micul ecran –
ba pentru unul,
ba pentru altul,
și ascultăm fericiți
povești despre viitorul fericit
al nepoților nepoților noștri.
Timp e destul!.
Ajungând să-i slăvim
pe cei care și-au arogat
dreptul de a ne face fericiți,
râvnim și noi s-ajungem ca ei.
Fiindcă ei și numai ei,
singurii ei,
nu se trezesc dimineața pe-ntuneric,
nu se stâlcesc în mijloacele de transport
în comun,
nu stau la cozi la nimic
fiindcă totul le vine de-a gata,
acasă, în bucătărie,
în pivnița cu vinuri alese.
Numai ei, singurii ei
nu fac economie la kilowați sau căldură,
nu-și hrănesc copiii
cu sfaturi dietetice.
Somnul lor
e veghe pe libertatea noastră de a munci,
de a face corvezi.
Ne-a mai rămas doar
dreptul de ai aclama,
de a-i slăvi
și ovaționa.
Trăiască longevitatea!.
Timp e destul!.
Paul Sava – LACRIMI USCATE

Nicolas Guillen - Nocturnă Pe Chei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Stă portu-ntins sub noaptea tropicală.
Lin apa linge-un ţărm nevinovat
şi faru-nalt insultă plaja goală!
O, ce senin, puternic şi curat!
Dar, peste cheiul solitar, departe,
pluteşte un coşmar neîmpăcat.
Tristeţi de cimitir şi gropi, de moarte,
ce-atârnă pe tăbliţe îngrozite
cum chinul în mai multe se împarte.
Aici sunt strigătele-abia şoptite,
sudoarea ca de sticlă; şi sunt toate
acele ore crunte, nesfârşite.
răbdate de-omul care-n frâu se zbate
ca un biet cal. Voinţe-n frâu ţinute
şi palidele răni nebandajate.
Tăceri scrâşnesc. În sânu-acesta mut e
un grup enorm ce umblă şi se-agită,
mâncându-şi pâinea cu veninuri, iute.
Pe-o laviţă informă, prăpădită,
dorm frânţi de trudă. Poate că visează
şi zămislesc gândirea răzvrătită.
ce va sorbi, în zori, la prima rază,
paharul zilnic plin de sânge tare,
ca-n urmă, paşii iar legaţi să-şi vază.
Oh, pumn elementar, puternic, mare!
Cine-ţi sugrumă-avânturile tale?
Niciun răspuns în portul greu de jale.
Şi ţipă farul pe obscura mare.

Alin Stoica - Of, Of, Of Străinătate

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Foaie verde frunză udă
Doamne greu trăiesc cu trudă
Și tot lucru pan’ mă sting
aproape pentru nimic
Că nu poți trăi pe lume
fără un ban să-ți fie bine
Și pentru un biet bănuț
Nu am vreme să mă cruț.
Refren: Of, of, of străinătate
Tu desparți soră de frate
Mă desparți de casa mea
Și de măiculița mea
Of, of, of străinătate
Degeaba ar fi de toate
Dacă nu-s la mine acasă
Cu părinții mei la masă.

Lucru din zi până în noapte
Și îmi mănânc din sănătate
Doar în urmă când mă uit mai
mai nimic n-am dobândit mai
Și când văd că așa stă treaba
Că trăiesc parcă degeaba
Îmi vine să zbor în lume
Că poate mi-o fi mai bine.
Ref……………..

Anilor de ce zburați mai
Vremuri grele de ce stați mai
Și alt loc nu vă căutați mai
De noi ca să mai uitați mai
Că așa-i bietul roman mai
a avut câte un stăpân mai
să-i deie bir și simbrie
numai bine să nu-i fie.
Refren:…………. 2x

Aleksandr Blok - Grădina cu Privighetori (I + II)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Sparg în țăndări mărunte o stâncă
Lângă marea cu valul amar,
Iar asinul cu trudă adâncă
Duce piatra aceasta-n samar.
O lăsăm lângă calea ferată
Și-napoi iar – la munca-ne grea
Ostenite picioare ne poartă
Și asinul se-ndeamnă-a striga.
Da, se bucură biata jivină
Că ușoară-i e calea-ndărăt.
Și ne-așteaptă în drum o grădină
Cu răcoare și umbră-n frunzet.
Peste garduri înalte apleacă
Trandafirii belșuguri de flori,
Și izvoare murmur-și îneacă
În cântare de privighetori.
Tot răcnește asinul meu, bietul,
Când pășim pe la poartă-amândoi,
Și se-aude-atunci râs în boschete,
Și cântare răsună apoi….
Și sorbind ne-nțeleasa cântare
Îmi îndemn măgărușul și știu,
Că pe țărmul cu stâncile-n soare
Se așterne un fum albăstriu.
Își înseamnă amurgul hotarul,
Se coboară-nserarea pe văi.
Și se miră de mine măgarul:
” Ce-i cu tine, stăpânule, ce-i? ”.
Ori mi-i fruntea de soare încinsă,
Ori cu gânduri s-au prins să mă ia-
Tot mai des mi se-arată în vise
O viață străină – a mea?.
Ce s-aștept eu, sărac din născare,
În cocioaba cu șubrezi ușori,
Îngânând ne-nțeleasa cântare
Din grădina cu privighetori?.
Nu, blesteme n-ajung niciodată
În lăcașul cu gard ferecat,
Prin zăbrelele nopții se-arată
În amurguri vestmânt minunat.
Când în fiece seară, cu teamă
Pe la poartă mă-ndrept cătinel,
Mă îndeamnă cântarea, mă cheamă,
Mă îmbie vestmântul acel.
Și atunci în străina cântare
Prind ceva cunoscut să-ntâlnesc
Și încep să-mi iubesc frământarea,
Și grădina cu taine-o-ndrăgesc.

Bogdan Petriceicu Hasdeu - Sărăcia

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Sărăcia cea flămândă
Ca pușcașul stă la pândă,
Cu cocoșul ridicat:
Dintr-un deget o mișcare,
Glontul zboară cu turbare
Și vânatul a picat!.
Munca tare, munca deasă
Numai dânsa nu mă lasă
Zbuciumându-mă să pier:
Tocmai astfel altădată
O cămașă ferecată
Apară p-un cavaler!.
Dar junia mea, o, Doamne,
Face loc zbârcitei toamne:
Bătrânețele-au sosit!
Zile reci și fără soare,
Ca un negru șir de ciori
Pe cadavrul părăsit!.
Munca geme și suspină
Și se roagă la odină,
– Invalid neputincios,
Care după lungi campanii,
Când apar din nou dușmanii,
Fără voie cade jos!.
În zadar că mai-nainte
Îmi azvârl trudita minte
Colo-n sferele de sus:
Ea se-nalță o bucată,
Și s-afundă desperată,
Ca lumina în apus!.
Totuși, surdă la durere,
Lumea strigă, lumea cere,
Lumea strânge birul ei!
Dându-i spirit pentru pâine,
Ea-ți dă oase ca la câine:
Schimb de carnuri și idei!.
Și de ți-a secat izvorul,
Te turtește cu piciorul,
Scuipă ca-ntr-o cârpă rea;
Căci pe lume n-o atinge
Ca fitilul, ce se stinge,
Ars-a numai pentru ea! ….
Sărăcia cea flămândă
Stă ca un pușcaș la pândă,
Cu cocoșul ridicat:
Dintr-un deget o mișcare,
Glonțul zboară cu turbare
Și vânatul a picat! …