Mulțime – Versuri.pro

Stefan Petică - Serbare Zgomotoasă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Serbare zgomotoasă.
Serbare zgomotoasă
Ca-n bâlci. Decor banal;
O boltă luminoasă
Scăldată-n aur pal.
Pe culmea azurie
Chiar soarele de-aramă
Se pare-o jucărie
De proastă melodramă.
Mulțimea îmbătată
De pulbere și soare
Întoarce-nfierbântată
Un danț nebun pe care.
Îl farmecă orgia
Din surle, din timbale,
Din nai și măiestria
Din cornuri triumfale;
O muzică ciudată
Ce-nalță orgolioasă
Spre bolta-nflăcărată
Prostia glorioasă.
Mulțimea se aprinde
Și râde, strigă, -njură.
Paiața se desprinde
Din gloată. O figură.
Ciudată: meseria
I-a pus pe buze-un rânjet
Pe care sărăcia
Mereu îl schimbă-n scâncet.
În ochi îi arde para
Durerii care crește.
Ar plânge; dar ocara
Mulțimei îl îngrozește.
Ce, crudă, îmbuibată
Vrea glume, joc, plăcere.
Paiața întristată
Privește cu durere.
O lacrimă îi pică
Încet și el tresare
Și mândru își ridică
Privirea sfidătoare.
Spre cer iar a sa minte
Orgoliul străbate;
El trece înainte
Cu brațe încleștate.
Zâmbind din înălțime,
Decât robit durerei,
Să ceară la mulțime
Pomana-nduioșarei.

Maria Văduva - De Când M-a Aflat Mulțimea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

De când m-a aflat mulțimea
Prinsă-n dragoste cu tine
Mă vorbește zi și noapte
Când de rău și când te bine,
Sânge rău de ce mi-aș face
Și pe cine să mă mânii?
Este-o veche zicătoare:
Bate vântul, latră câinii!
Noi să-i dăm pe toți uitării,
Cine-o vrea, ce-o vrea să zică,
Vorba lumii, valul mării
Te coboară, te ridică!

Mihai Eminescu - Aducând Cântări Mulțime

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Aducând cântări mulțime
Și mai bune și mai rele,
Mă întreb cu îndoială
Cine caută la ele?
Cată cei ce noaptea, ziua
Își muncesc sărmana minte
Plebea multe știutoare
Pentru pâine, pentru linte?
Sau cei ce păzesc cântarul
A dreptății, dragă Doamne,
Ce la domni sărută mâna
Și-altceva încă la doamne?
Sau acei care-și pun osul
Carul statului de-l mișcă?
Ah, prea știi mai dinainte
Tot ce-i doare și ce-i pișcă.
Eu nu pot să le dau lefuri,
Nici onori, nici pensiune.
Nu-s în stare nici să judec
Merite pentru națiune.
Toți acei ce-n astă lume
Vor ceva.. mă lese-n pace,
Eu nu voi nimic, nimica,
Decât pace, pace, pace.
Și de-or trece pe-aste șiruri
Ochii cei cuminți de fată
Sau a junelui privire
De visare îngrecată,
De vor trece într-o viață
Doruri multe-ndefinite:
Or privi sub flori albastre
Aste pagine citite.
Și dureri scânteietoare
Și tablouri înfocate
Vor pătrunde tremurânde
Aste suflete curate.
Da, la voi se-ndreaptă cartea-mi,
La voi inimi cu aripe.
Ah! lăsați ca să vă ducă
Pe-altă lume-n două clipe.
©Mihail Eminovici (Eminescu)

Charles Bukowski - Geniul Gloatei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Există îndeajuns de multă înșelăciune, absurdă violență plină de ură în omul
de rând pentru a aproviziona orice armată sau orice zi anume
și cei mai pricepuți în crime sunt cei care predică împotriva crimelor
iar cei mai dedați urii sunt cei care preaslăvesc dragostea
și cei mai meseriași în război sunt cei care laudă pacea.
Acei care predică despre Dumnezeu, au nevoie de Dumnezeu
acei care predică despre pace nu au pace
acei care predică despre dragoste nu au dragoste.
ferește-te de predicatori
ferește-te de așa zișii cunoscători
ferește-te de cei care citesc mereu cărți
ferește-te deopotrivă de cei care detestă sărăcia
și de cei care sunt mândri de ea
ferește-te de cei care sunt gata să te laude
căci au nevoie de laude în schimb
ferește-te de cei gata să interzică ceva
întrucât le este frică de ceea ce nu știu
ferește-te de cei care au nevoie de gloată căci
ei nu reprezintă nimic de unii singuri
ferește-te de bărbatul obișnuit, de femeia obișnuită
ferește-te de dragostea lor, dragostea lor este obișnuită
caută obișnuință.
Dar există un geniu în ura lor
există îndeajuns geniu în ura lor pentru a te ucide
pentru a omorî pe cineva
repugnându-și singurătatea
neînțelegând singurătatea
ei vor încerca să distrugă orice este diferit de ei
efiind în stare să creeze artă
ei nu vor înțelege arta
vor considera eșecul lor ca și creatori
umai ca un eșec al lumii
fără să fie în stare să iubească deplin
vor gândi că dragostea lor este incompletă
și apoi te vor urî
iar ura lor va fi perfectă.
precum un diamant sclipitor
precum un cuțit
precum un munte
precum un tigru
precum cucuta.
Este arta lor cea mai fină.

Christian W Schenk - Unanimitate

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Pentru cine stai pe stradă
Când pe stradă stau o mie
Ce se-ntreabă ca și tine
Pentru cine stau pe loc?
Ce aștepți trecând pe stradă
Când trecură alți o mie
Și-și lăsară ca și tine
Umbra în același loc?
Rupeți hainele pe stradă
Când pe stradă cred o mie
Că-s la fel de goi ca tine
Și că bat pasul pe loc!

Cecilia Meireles - Mulțime

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Mai ca undele oceanului
și mai ca norii înaltelor vânturi,
curge mulțimea.
Mai ca focul între uscăciuni,
lunecă luminoase, fluturânde, vălurite
vestminte,
val după val,
cu falduri, șireturi și vârfuri clătinate
de împestrițate turbane.
Încotro se îndreaptă acești pași grăbiți, Bhai?
Spre ce tâlnire? Spre ce chemare?
Spre care locuri? Spre care țel?
Iar noi, Bhai, ce păream a sta pe loc,
oare nu vom fi fiind și noi în mișcare,
în tumult, în grabă și fugă, Bhai,
ecunoscând motivul, nici menirea,
tot mai departe,
precum apa, precum norul, precum focul?
Cine ne-așteaptă, Bhai,
cine ne-o da alinare, cine ne-o da adăpost,
cine ne-o trece pe noi orbii,
pe noi năucii și rătăciții,
prin zidul timpului?

Suie Paparude - Cu Zâmbetul Pe Buze

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

O să zburăm deasupra undei încrestate
Valul de oxigen ne va lovi din spate
Statica presiune ne va da coordonate
Să navigăm ușor pe mările vibrante
Pe șir vom conecta electricele gânduri
Cu mâinile întinse vom disloca văzduhul
Organica iluzie va continua s-aprindă
Mulțimea explozivă încet, fără cuvinte
O scenă, o mulțime
Multe mâini în aer
Cu zâmbetul pe buze
Desenați pe flyer
O noapte îmbăiată
În prea multe grade
O scenă, o mulțime
Brațe ridicate
O să zburăm deasupra undei încrestate
Valul de oxigen ne va lovi din spate
Statica presiune ne va da coordonate
Să navigăm ușor pe mările vibrante

Rumi - Când Ești Cu Toată Lumea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Când ești cu toată lumea, dar nu ești cu mine,
nu ești cu nimeni.
Când nu ești cu nimeni, dar ești cu mine, ești cu toată lumea.
În loc să fii legat de fiecare, fii fiecare.
Când devii mulțime, nu mai ești nimic. Vacuum.

Rammstein - Spring (Română)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Pe un pod, foarte sus
Un om își ține brațele deschise
Acolo stă și tot ezită
Imediat, oamenii roiesc în mulțime
Nici eu nu o să pierd momentul
Vreau să văd de mai aproape
Mă duc în primul rând
Și țip.
Omul vrea să coboare de pe pod
Oamenii încep ura
Ei formează un public dens
Și nu-l lasă să coboare
El se urcă înapoi
Și gloata se înfurie
Vor mărturia lui
Și țipă.
Sari
Compensează-mă
Sari
Nu mă dezamăgi
Sari pentru mine
Sari în lumină
Sari.
Acum omul începe să plângă
Un nor se mișcă în secret
Întrebându-se ce a făcut
În fața soarelui devine frig
Doar vroiam să văd priveliștea
Oamenii rup linia (frontul)
Și se uită pe cerul dimineții
Și țipă.
Sari.
Ei țipă
Sari
Compensează-mă
Sari
Nu mă dezamăgi
Sari pentru mine
Sari în lumină
Sari.
Un nor se mișcă în secret
În fața soarelui devine frig
Dar o mie de sori ard pentru tine
Mă cațăr pe pod în secret
Și îl împing din spate
Îl compensez din rușine
Și strig pentru el.
Sari
Compensează-te
Sari
Nu mă dezamăgi
Sari pentru mine
Sari
Nu mă dezamăgi

Zavaidoc - De Când Ne-a Aflat Mulțimea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

De când ne-a surprins mulțimea
Făcui dragoste cu tine
Ne vorbește zi și noapte,
Când de rău și când de bine!
Ne vorbește zi și noapte,
Când de rău și când de bine!
Sânge rău la ce mi-aș face?
Și pe cine să te mânii?
Este-o veche zicătoare:
Bate vântu’, latră câinii!
Hai să-i dăm de tot uitării!
Cine-o vrea, ce-o vrea să zică!
Valul lumii, valul mării
Te coboară, te ridică!
Sânge rău la ce mi-aș face?
Și pe cine să te mânii?
Este-o veche zicătoare:
Bate vântu’, latră câinii!