moti – Versuri.pro

Vasile Copilu-Cheatră - Dezmințire

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Istoricii au consemnat că Iancu a murit,
La Baia de Criș, într-o noapte cu cerul spuzit.
Iată o minciună sfruntată
De scribi inventată.
Veniți cu mine pe Arieș în sus, pe jos, mocănește
Și-o să vă convingeți că Iancu trăiește.
În fiecare moț, miner sau ciubărar
Îl întâlnim la bucurie păcurar.
Fluiera sa mai cântă și ne mișcă,
Ca pe strămoși cântecul din trișcă.
Iar în lumina soarelui care plouă în țîraie,
E Iancu îmbrăcat în alte straie.
Chipul său în bronz întrupat,
De mândrie-i azi împurpurat.
Privește lacom și uimit,
Că tot ce a visat cândva, nu s-a împlinit.
Dar ochii lui râd în fiecare stea
Și inima speranței bate încă în inima mea.

Ionut Langa - Moții Mei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Cântă cucul la Vecernii
De răsună Apusenii,
Cântă cucule cât poţi
C-o venit rândul la moţi, măi. X2

Refren:
Moţii mei şi Apusenii
Fraţii mei şi toţi sătenii,
Stau şi-şi apără pământul
Şi dreptatea, şi cuvântul.

Noi credem în Dumnezeu
N-am făcut la nimeni rău,
Dar avem un jurământ
S-apărăm acest pământ.

Strigă Iancu-n toiul nopţii
Să nu vă jucaţi cu moţii.
Nu ştiţi voi cât poa’ să-ndure
Şi pun mâna pe săcure. X2

Refren

Cântă puiul cucului
Pe creanga Goronului.
Cântă cucule frumos
S-audă şi Horia-l nost’. X2

Refren

Mă strigă iarba de-acasă
C-o venit vremea de coasă,
Şi pădurile de brad
Toate m-aşteaptă cu drag, măi. X2

Refren

Între moţii mei mereu
M-am simţit în largul meu,
Vinul şi pita pe masă
Nu-s niciunde ca acasă. X2

Ștefan Hrușcă - Tu Ardeal

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Refren:
Tu Ardeal, tu Ardeal, îți suntem oșteni,
Templu sfânt, templu sfânt, munții Apuseni.
Că tu ne ești vatră și din piatră-n piatră,
E tăria unui neam de moți,
Asta-i țara noastră, noi nu stăm în gazdă,
Horea nostru-i risipit pe roți.
Refren..
Ne-au furat barbarii, ne-au caznit mai marii,
Dar avem în piepturi șapte vieți.
Ne vibrează-n sânge, pan’ la Putna n-a plânge,
Clopotul ce bate la Râmeț.
Refren..
Nu vrem răzbunare, doar atât ne doare,
Că se pierde amintirea-n val.
Doamne dă-i tărie, unei mâini să scrie,
Biblia latinului Ardeal.
Refren..
Râuri cresc purtate, țări ce nu sunt toate
Dar veni-vor și mai bune vești
Pentru toți românii care-și sunt stăpânii
Soarele răsare-n București
Refren..
Unde-i Avram Iancu, să mai frângă rangul,
Celor ce Ardealul vor pustiu.
Iată că răsare, Iancu din oricare,
E-n puterea fiecărui fiu.
Refren..
Pentru această țară, poate să și moară,
Fiecare dintre noi râzând.
Restul e dorința, de îngăduință,
Și să fie pace pe pământ.
Refren..
Nu uitați aceasta, dreaptă ne e brazda,
Ce-am lucrat cu ale noastre mâini.
Fiecare munte știe aici să cânte,
Imnul „Deșteaptă-te români”.

Aron Cotruș - Horia

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

De jos
te-ai ridicat, pietros, viforos,
pentru moți,
pentru cei săraci și goi, pentru toți.
Și-ai despicat în două istoria,
țăran de cremene,
cum n-a fost altul să-ți semene,
Horia!
Te-ai desprins aspru din gloată,
cu obraji supți,
cu ochi crunți,
să lupți,
să-nfrunți
din sălbăticii-ți munți:
ostile craiului, temnița, roata.
Vrút-ai să spinteci pe munți, pe văi,
largi, netede, slobode căi,
pentru ai tăi,
cei mâncați de străini, despuiati
de biruri, de zbiri,
de rele-orânduiri
și uitați
de regi și-mpărați.
Pan’ la Balgrad pe roată,
uimind călăi, nemeși, gloata,
ți-a bătut neschimbat, sub tundra săracă,
aceeași mare, neînfricată inimă romano-dacă.
Duhul tău trăiește încă treaz în munți
și va trăi dârz cât vor domni peste moți
zbiri crunți
și mișelnici despoți.
Uriaș domn,
pe-al adâncurilor noastre sfâșiat somn,
pe-al răzmerițelor roșu praznic,
mai roși-vei oare vreodată, năpraznic,
acestui neam, viața și istoria,
tu,
munte,
al vrerilor noastre celor mai crunte,
Horia?!

Veta Biriş - Sus, Sus, Sus, la Munte Sus! (Cântecul lui Iancu)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Din codrii, pe plai la vale
Venea un voinic călare,
În suflet cu supărare,
Falnic și viteaz fecior,
Craiul mândru-al munților,
Iancu-n fruntea moților.
S-a oprit s-adape calul,
De sub brâu și-a scos cavalul
Și-n doină și-a plâns amarul:
„Mureș, apă argintie,
De-o fi să cazi în robie
Să trimiți în munți solie.
Să lovești cu malul tău
Toți dușmanii ce vor rău,
Să știe mâna străină
Că și apa ta-i română.”.
Strigă Bărnuț din Sibiu
Că Ardealul nu-i pustiu,
Iar flăcăi sunt zeci și mii,
Strigă Iancu de la munte:
„Nu te teme, măi Axinte,
Că și eu viu de la munte.”.
Refren:
Sus, sus, sus, la munte sus,
Sus, sus, sus, române, sus,
Acolo și Iancu-i dus,
La Vidra de Sus.

Valeriu Sterian - Ardeal

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Și se făcea că prin Ardeal
Umbla de-o vreme Iancu iar
Trecând îngândurat pe cal
Și cu pistoalele-n serpar.
Era tot tânăr și fecior
Și-avea pe chip surâsul blând
Și ochii mistuiți de dor
Arzând pe fața lui de sfânt.

Refren: Focuri se-aprind din deal în deal
Și cerul țării e curat
Când trece noaptea prin Ardeal
Iancu Avram îngândurat.

El se oprea din când în când
S-asculte-n noapte nemișcat
Zbaterea codrilor în vânt
Trecând spre el ca un oftat.
Frunza-i în cale de cădea
În legănare și alin
De aur toată se făcea
Și iarba toată de argint.

Refren: Focuri se-aprind din deal în deal
Și cerul țării e curat
Când trece noaptea prin Ardeal
Iancu Avram îngândurat.

Mesteceni, lumânări de foc
Ardeau cu foșnet tremurat
Să-i fie drumul cu noroc
Și aerul înmiresmat.
Iar moții lui de dor plângând
Din munți bătrâni, din verde plai
Veneau să-l vadă viu trecând
Pe-al lor de-a pururi tânăr drag.

Refren: Focuri se-aprind din deal în deal
Și cerul țării e curat
Când trece noaptea prin Ardeal
Iancu Avram îngândurat.

Vali Serban - Avram Iancu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Strofa I.
Când veni Abrudul și Vidra se scoală,
Se scoală Ardealul cu toate din poală,
E semn de răscoală.
Și stelele au de șoptit un mesaj:
Urmați-l pe Iancu români! Și curaj!
Și haideți la Blaj.
Nu-i demn de-un popor să tot umble cu jalba
Și Turda și Clujul și Deva și Alba
Îl așteaptă lui talpa.
E regele dacilor: Iancu Avram
Și el este astăzi precum toți eram
Lumină de neam.

R:
Din Vidra pan’ la cer, din Țebea pân’ la cer
Sunt ochii lui albaștri ce rămân.
Supremul adevăr, magnetic și stingher
Icoană a poporului român.

Strofa a II-a.
Pe Iancu urmați-l și moții urmații
Trezească-se morții, adună-se frații
Și cânte Carpații
Acum România e toată-n Ardeal
Islazul și Putna vin iată real
Spre albul lui cal.
Și Horea și Cloșca se-adună din roată
Crișan scoate ștreangul de sub beregată
Isus se arată.
O mie de ani de istorie grea
Și Decebal parcă-n privire i-ar sta
Și-n inima sa.

R:.

Strofa a III-a.
Lui Iancu-nchinare, el e cel mai mare.
Pe jos dacă merge sau trece călare
Lui Iancu-nchinare.
La fluiera lui sa veniți patrioți,
El patria noastră o mută în toți,
El moț între moți.
Și suntem sătui de hoții și minciună.
Ardealul e parte curată și bună
Din Țara Română.
Bărnuțiule drag nu-i Ardealul pustiu
Vreau baie la Vidra, când n-am sa mai fiu,
Și școală-n Sibiu.

R:.

Strofa a IV-a.
De-ar fi să existe și zece Viene
Și-un glob bicefal plin de păsări viclene
Noi tot nu ne-am teme.
Cât suntem români și urmași de români
Cu țara în suflet și armele-n mâini
Ne suntem stăpâni!
Dar iată că Iancu deodată se stinge,
Rugina de armele lui se atinge,
Pe ochii lui ninge..
Acum nu mai are nici oaste nici cal
Și Iancu se stinge din traiul real
Devine ARDEAL!

Vasile Copilu-Cheatră - Testamentul Tribunilor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Am ajuns la vârsta asta când
Mă întreb, cât mai am de mas?
Și trăiesc cu amintirile în gând
Până când am să vă las.
Prin lacra sufletului meu
Umblu scormonind tot mai febril,
Nu-l caut, nu vă speriați, pe Dumnezeu,
Dacă nu l-am cunoscut cât am fost copil.
Mă caut pe mine în tot ce am făcut,
Și sorb din nou puteri și sete de viață,
Nu mă ascund după cuvinte ca după un scut;
Omul cât trăiește tot învață.
Am fost nărod când m-am crezut tribun
Cu spada strămutată în condei,
Că versul meu va face traiul moților mai bun
Și va să bage spaima în mișei.
O spun cu inima deschisă ca o carte,
Eu n-am știut ce-i pita albă,
M-am hrănit cu vise-n hârburi sparte
Și am păscut cu iezii soarele din nalbă.
Vinarsuri scumpe și femei frumoase
Nu tăgădesc că n-am visat,
Dar n-am avut când le cânta irmoase,
Și-aș putea să număr câte Sabinute-am sărutat.
Nu pentru că aș fi vrut un înger să rămân,
Cum ne visa mama pe toți
Copiii ei, care purtam ponosul de român
Și Someșuri de sânge răzvrătit de moți.
Dar treacă de la mine câte-am îndurat,
Azi mă simt din nou, vă jur,
Ca-n adolescență-mpovărat
De migala versului mai pur.
Vreau să-mi fac o liră din Carpați, ca în poveste,
Cu strunele din râurile țării, de oțel, albastre,
Când voi cânta la ea, să meargă veste
De câtă bucurie râde-n inimile noastre.
Și să mă-ntreb: „Ce-ai făcut măi Cheatră,
Pentru ei, eroii zilelor de azi?
Ești mulțumit cu cât ai adunat în lacră
Zvocotul tribunilor din brazi?”.
Ai uitat cum s-a mușcat cândva din țară
Și ai ajuns pribeag în țara ta?
Când s-a spânzurat Saveta Zară,
Că n-aveau pruncii ce-mbuca?
Tu, cel ce dădeai cu barda-n Dumnezeu
Și te trăgeai cu sfinții lui de brăcinar,
N-ai nicio stea să-ncui în versu-ți greu,
La temelia omeniei lor fără hotar?
Sau poate n-ai știut că stihul tău rămâne
Și el oglinda celor ce alăturea de tine
Trudesc, cu dalta, sau cu rigla pentru pâine,
Prin noi să se exprime țara din ce în ce mai bine?
Hai scrie omule, cu măduvă din soare,
Despre țara care suie în lumini spumos
Și spune că de ai un bai care te doare,
E doar acela că n-o poți cânta cel mai frumos.

Vasile Copilu-Cheatră - Întoarcere în Munți

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Lui Ioan Popa-Zlatna.
M-am întors aici printre moți și steni,
În padinile pădurilor din Munții Apuseni,
Să râd sau să plâng cu voi în ponoară
Și să-mi fie tristețile voastre povară.
Frate, măi moțule frate,
Căsuțele noastre-s tot lângă cer spânzurate,
Tot mai tânjiți după o pită de secară,
Ca și când Bărăganul ar fi mutat în altă țară.
Inima vi-i aspră, ca un stei necioplit de bazalt
Și pe umerii voștri a crescut amarul cât bradul de înalt,
De aceea se zbat în voi sudorile
Și țin sobor în mădularele voastre toate bolile.
Pasca ei de viață, am văzut-o pe Maria,
Cum i-a-mproșcat din piept un porumbel cu sânge iia,
Cum hălăduiesc boactării cu zvastica pe sate,
Și vă batjocoresc muierile cu mâinile legate.
Am urlat și mai urlu și acum la voi,
Cum de s-a scurs corajia din vinele voastre ca dintr-un oloi,
De ce-ați ajuns măi ortacilor niște solomonari închirciți,
Că altădată arătați ca Detunata de-mpliniți?

Vasile Copilu-Cheatră - Cununie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Am sărutat Arieșul cu pumnii plini de prund,
Lacrimi grele am rostogolit până-n străfund.
Era atâta plânset în undele senine
Că toate pietrele de aur erau pline.
Am împletit scâncet de cetine din gruiuri
Și cântece de tulnic zvonite printre măguri,
Cunună înflorată cu plâns durut prin țară
De moți frățâni cu dorul și cântecul de seară.
Se-ntoarce drumu-n mine, în munte și pe apă,
Holoangări goi și jilavi la-ncrucișări se-nchină,
Îi port și-i simt în mine aievea cum s-adapă
Și cânt cu moții-n tulnic și cimpoi,
Că muntele de aur s-a cununat cu noi.