Versuri corectate și adnotate
De-a pururi trist, în mijlocul câmpiei,Voinicul bou privește înainte,Cu ochii mari, cu sufletul cuminte,Ca un simbol antic al poeziei.Și parcă-ar vrea să spuie prin cuvinteCă a rămas el paznicul moșiei,Căci toți s-au dus în lumea veciniciei,Iar Lațiul e țară de morminte.Trec norii, trec, spre asfințit de soare,Înveșmântând senina lui tăcereÎntr-un mister de umbre călătoare.El pleacă … Citește mai mult
Tot Acevedo astăzi te numeștiMoșie a bunicilor, câmpieNedefinită, țarină și glie.Doar în închipuire știu cum ești.Trec anii-n goană. Am îmbătrânitȘi n-am văzut pierzându-se în zareHotarele pe care ei, călare,Le cercetau din zori la asfințit.Pământ e peste tot. L-am cunoscutÎn Iowa, -n țara sfântă ori pe munte,Printre grădini, în Galilea, undeAtâtea drumuri Hrist a străbătut.N-am rătăcit … Citește mai mult
Mi se iconește palmacând culc pe ea un fir de iarbăal moșiilor mele. L-a semănatstrăbunica, străluminatași l-a cosit și treierat cu caiistrăbunicul, întunecatul.Adicănu se mai coace pâine, din iarbă?Dacă-i așa, morarule de spice mecaniceînchină-te cu degetele toateîn fața degetelor celor cinci,ale mâinii ce-a zidit întâiulfir de iarbă,l-a dulgherit, l-a dat cu var,l-a zugrăvit și târnositși-apoi … Citește mai mult
De demult…Tot mai rar s-aud în noapte clopotele de la strungă…Patru inși la popa-n casă țin azi sfat de vreme lungă.Într-un sfeșnic ard pe masă două lumânări de ceară,Plin de grije, peană nouă moaie popa-n călimară:„Patru juzi din patru sate, de la Mureș mai la vale,Cu supunere se-nchină astăzi înălțimii-tale,Luminate împărate! Scriem carte cu-ntristare,Ne-au luat … Citește mai mult
Plugar român, mi te ridică,Tu, stâlp voinic de țară,Căci, iată, lifta cea păgânăCrunt se revarsă iară,Pe strămoșeasca ta moșie,Cu sânge mult scăldatăȘi prin războaie uriașe,Cu chin și greu, păstrată.E sfânta dragoste de casă,De fii și de soție,Dar mult mai sfântă e iubireaDe neam și de moșie.Plugar român, mi te ridică,Leu aprig în războaie,Tu, oțelitul la … Citește mai mult
Frăția ni-i temeiul,V-o spunem mai cu seamă cu condeiul,Că scrisul și hârtia țin locul, pe curat,Și-al omului de-alt’dată, de-acum numerotat.Cât ne-am trudit cu glasul, socot că bănuiți,Să vă-nălțăm în rândul de oameni fericiți.Fiindcă-ncepeți viața din nou cu noi în frunte,Să ținem socoteala și-a treburilor mărunte.Ce faceți voi cu-atâta întindere de țară?V-ajunge câtă sapă și plugul … Citește mai mult
S-a tot întins din luncă-n satȘi-a mai lățit fâșia cu o brazdă, la arat.Moșia îi ajunge până la noi în casă.Aproape n-are omul pe unde să mai iasă,Și se făcu moșia de două ori mai mare,Din suta de pogoane o sută de hectare.Nu ne mai țin de-ogradă nici cloștile cu pui,Și ele pasc cu mieii … Citește mai mult