https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/dani-mocanu-escorta https://versuri.pro/dani-mocanu-escorta#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=85159 →]]> Stau, mă uit pe internet și văd anunțul tău
Și mă minți că ești cuminte, doamnă de birou
Le spui la părinți acasă că lucrezi ospătăriță
Dar de fapt ești o pornistă, una de-aia masochistă.
Pozezi în față cuminte, iubire
Dar ești escortă sub acoperire
Ziua cuminte și nu ieși din casă
Noaptea ești moartă de beată sub masă.
Pozezi în față cuminte, iubire
Dar ești escortă sub acoperire
Ziua cuminte și nu ieși din casă
Noaptea ești beată de moartă sub masă.
Le spui la părinții tăi să nu te deranjeze
Că nu vrei ca șeful tău să te concedieze
Dar de fapt serviciul tău e interzis minorilor
După ora doisprezece noaptea, oferi servicii domnilor.
Pozezi în față cuminte, iubire
Dar ești escortă sub acoperire
Ziua cuminte și nu ieși din casă
Noaptea ești moartă de beată sub masă.
Meseria ce o practici nu-i din obligații
A început să îți placă tot mai mult bărbații
Ești ca Maria Tereza, a devenit o plăcere
Nu te mai saturi deloc, corpul tău tot mai mult cere.
Pozezi în față cuminte, iubire
Dar ești escortă sub acoperire
Ziua cuminte și nu ieși din casă
Noaptea ești moartă de beată sub masă.
Nu te mai feri de mine, că nu are rost
Știe toată lumea, faci servicii contra cost
Nu lucrezi ospătăriță, cum ai spus la început
Scrie clar pe internet că ești escortă de lux.
Pozezi în față cuminte, iubire
Dar ești escortă sub acoperire
Ziua cuminte și nu ieși din casă
Noaptea ești moartă de beată sub masă

]]> https://versuri.pro/dani-mocanu-escorta/feed 0 https://versuri.pro/mircea-pavelescu-mistica https://versuri.pro/mircea-pavelescu-mistica#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=71495 →]]> E un bigot amicul meu,
Mănâncă „ce dă Dumnezeu”
Şi bea – când soarbe vinişorul –
Ce dă Ion Botezătorul.

]]> https://versuri.pro/mircea-pavelescu-mistica/feed 0 https://versuri.pro/costel-zagan-erezia-romanului-de-cursa-lunga https://versuri.pro/costel-zagan-erezia-romanului-de-cursa-lunga#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=74208 →]]> Măi al dracului român
Cică a ras iarna da’ numai în locurile mai dosnice
Ca şi cum obrazul politicii ar fi altceva
De pildă dimineaţa cum ai deschis ochii
Dai nas în nas cu respectivul organ
Mai mare ruşinea
Dai să te fereşti la stânga la dreapta
El nu şi nu NUMAI PE CENTRU
Aşa s-a obişnuit aşa moare zău
Şi-atunci vă-ntreb ca prostu’
Oare n-ar fi mai bine să facem un om de zăpadă
Să vedem el ce orientare politică are.
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

]]> https://versuri.pro/costel-zagan-erezia-romanului-de-cursa-lunga/feed 0 https://versuri.pro/cristian-pomohaci-ceterasule-vestit https://versuri.pro/cristian-pomohaci-ceterasule-vestit#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=76730 →]]> Ceterașule vestit, lailalalalalala,
Zi-mi una de învârtit, lailalalalalala
Ceteraș din Rășfalău, lailalalalalala
Mânce-ți focul arcul tău, lailalalalalala.
Că nu zici să pot striga, mă!
Cum îi place la mândra, mă!.
Mult mă mir și mă dezmir, lailalalalalala
Babile la joc ce vin, lailalalalalala
Nu-și fac grijă de găini, lailalalalalala
Că se ouă la vecini, lailalalalalala.
Păi săracile babile, mă!
Cum povestesc fetile, mă!.
Ciudă mi-i de asta treabă, lailalalalalala
Că s-o strâns atâta babă, lailalalalalala
Mereți acasă, femei, lailalalalalala
Și puneți la șert păstăi, lailalalalalala
Hai c-or veni fetele bete!
Hai și-or mânca păstăi neșierte!.
Fetele până ce-s fete, lailalalalalala
Beau jinars să nu se-mbete, lailalalalalala
Beau jinars să nu se-mbete, lailalalalalala
Apoi zic că-s diochiete, lailalalalalala.
Păi săracile fetile, mă!
Cum își mănâncă binele, mă!.
Luați seama voi, măi fete, lailalalalalala
Și n-umblați moarte de bete, lailalalalalala
Ficiorii seama vă bagă, lailalalalalala
Și-ți împleti coadă albă, lailalalalalala
Coadă albă și căruntă, lailalalalalala
Nu degrabă-ți-face nuntă, lailalalalalala.

]]> https://versuri.pro/cristian-pomohaci-ceterasule-vestit/feed 0 https://versuri.pro/george-gordon-byron-beppo-strofa-lxi-strofa-xc https://versuri.pro/george-gordon-byron-beppo-strofa-lxi-strofa-xc#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=46943 →]]> Beppo – strofă – LXI.
Zeul din nord, cu-al lui ciocan de sloi
Lui Bonaparte oastea i-a zdrobit,
De elemente-mpinsă înapoi
Ca un novice-n reguli poticnit
Când a deprins franceza. La război
N-a cugetat, deși-ar fi trebuit.
Iar soarta… Nu. S-o blestem mă codesc:
Mă-ncred în ea, când stau și socotesc.
„Poeme” – Ed. Minerva 1983.
Beppo – strofă – LXII.
Stăpână peste mâine, azi și ieri,
Norocul ea-l împarte; n-am fost eu
Un răsfățat al marii ei puteri,
Dar n-o disprețuiesc, ci-mi spun mereu
Că mă va răsplăti, chiar de nu-i cer,
Pentru c-am tras atâta timp din greu.
Eu n-o mai supăr, dar aștept, cu foc
Să-i mulțumesc, că mi-a adus noroc.
„Poeme” – Ed. Minerva 1983.
Beppo – strofă – LXIII.
Să nu-mi uit vorba! Drace! E-o poveste
Ce-mi scapă printre degete. În mers
Îi place stanței să-mi tot joace feste.
Măsurii și-armoniei ăstui vers
Eu mă supun, dar de voi trece peste
Aceste piedici care-n cale-mi ies,
În stihurile mele viitoare
Voi folosi alt număr de picioare.
„Poeme” – Ed. Minerva 1983.
Beppo – strofă – LXIV.
S-au dus deci la Ridotto (mult aș vrea
Să merg și eu deseară, căci mâhnit
Cum sunt de-o vreme-ncoace, n-ar strica
Un pic de veselie. Pe ghicit
M-aș pune bucuros, aș încerca
Să deslușesc obrazu-acoperit
De felurite măști și, din impas,
M-aș furișa și eu, un sfert de ceas).
„Poeme” – Ed. Minerva 1983.
Beppo – strofă – LXV.
Voioasă trece Laura prin gloată
Și ochii-râd, iar buzele-i zâmbesc,
Ba glăsuiește tare, ba în șoaptă,
Se-nclină-adânc sau dă din cap firesc,
Se plânge că-i e cald, cu limonadă
Iubitul o tratează – sorb, bârfesc –
Ei i se rupe inima că toate
Prietenele sunt prost îmbrăcate.
„Poeme” – Ed. Minerva 1983.
Beppo – strofă – LXVI.
– „Una-i cu bucle false, prea fardată
A doua. Alta, cu turbanul său,
E-ngrozitoare! Cea de-a patra, iată
Ce leșinată e! A cincea, rău
Fardată, iar a șasea are-o pată
Pe rochie… a șaptea, -a opta!” Zău!
Îmi e de-ajuns! Mă tem, ca vechii regi
Ai lui Banquo, c-ajung la douăzeci!.
„Poeme” – Ed. Minerva 1983.
Beppo – strofă – LXVII.
În timp ce le privea și celelalte
O măsurau. Asemeni c-un murmur
Pluteau în juru-i șoapte, vorbe calde.
Ea le-asculta. Dar doamnele din jur
Se cam mirau: la vârsta ei, încalte,
Atâția fanți? Bărbații-s secături.
Căci lor, de multe ori, le plac mai bine –
Aceste creatori fără rușine.
„Poeme” – Ed. Minerva 1983.
Beppo – strofă – LXVIII.
Eu să pricep n-am fost nicicând în stare
De ce femeile ușoare… Dar
Nu vreau să mă ating de-un lucru care
Ar face vâlvă-n țară, și măcar
De-aș ști de ce. De-aș pune, prin urmare,
O robă și sub albul ei pieptar
Mi-aș da în petec, chiar și Romilly
Și Wilberforce, grozav, m-ar ponegri.
„Poeme” – Ed. Minerva 1983.
Beppo – strofă – LXIX.
Și-n vreme ce ea se lăsa privită
Și flecărea în voie, surâzând,
De toate celelalte pizmuită,
Iar cavalerii se-nclinau pe rând,
Șoptindu-i vorbe dulci, o anumită
Persoană ce intrase de curând
Stătea cu ochii țintă-asupra ei
Așa cum nu se-ntâmplă de-obicei.
„Poeme” – Ed. Minerva 1983.
Beppo – strofă – LXX.
Era un turc smolit. Ce bucurie
A încercat-o-ntâi! Se bucura
Că turcii-s morți după filogenie,
Deși nici cât un câine prețuia
La ei femeia. Ca pe-o herghelie
Le luau din târg. Haremul le-nghițea!
Cică, neveste, patru au acum,
Și-apoi ibovnice… adlibitum…
„Poeme” – Ed. Minerva 1983.
Beppo – strofă – LXXI.
Le-ascund sub văl, le-nchid și le păzesc
Că-abia de pot să-și vadă vreun văr.
În mari seraiuri ele lâncezesc
Ca fetele din nord, cu galben păr.
Închise-atâta timp, se ofilesc.
Cum turcii nu-s limbuți, într-adevăr
Că n-au ce face: baie doar, un pic
De dragoste, găteli – și alt nimic.
„Poeme” – Ed. Minerva 1983.
Beppo – strofă – LXXII.
Nu știu citi, așa că nu se bagă
În critică. Să scrie, nici atât.
Deci n-au nimic cu Muza. Cu vreo șagă
Sau epigramă nu-și trec de urât.
N-au cărți, ziare, predici. Schismă-ntreagă
Ar fi-n harem știința; hotărât
Savante nu-s, și Botherby, cu zel,
Nu dă-n vileag un nou poem model.
„Poeme” – Ed. Minerva 1983.
Beppo – strofă – LXXIII.
Și n-au nici un poet solemn, antic,
Ce-ntruna faima pescuind, a prins
În undiță, cândva, un biet chitic
Și crede-acuma că-i pescar distins –
„Triton al caracudei”, un nimic
Strălucitor, văpaie ce s-a stins,
Ecou nedemn și mentor fără rost
De barzi în fașă – mai pe scurt: un prost.
„Poeme” – Ed. Minerva 1983.
Beppo – strofă – LXXIV.
Sentința lui pompoasă n-are scuză!
S-auzi cum zice „Bine!” (vorbă-n vânt),
Cum bâzâie-n lumină ca o gâză,
Cea mai albastră de pe acest pământ,
Dojana-i, doare, lauda-i acuză,
Te-nghite crud, de-i dat vreun crezământ,
De-ar fi doar proastă piesa-i, ar fi bine.
Traduce-ntr-adevăr din limbi străine.
„Poeme” – Ed. Minerva 1983.
Beppo – strofă – LXXV.
Ți-e scârbă de-autorii-autori,
Nebuni cu straiul de cerneli pătat,
Deștepți, pizmași, subtili, c-adeseori
Par niște foale bune de umflat,
Foi de hârtie, mucuri care mor
În miez de noapte; cel mai îngâmfat
Dintre închipuiți e mai de preț
Decât acești neputincioși isteți.
„Poeme” – Ed. Minerva 1983.
Beppo – strofă – LXXVI.
De soiul ăsta se-ntâlnesc destui,
Bărbați de lume, prefăcuți, poeți
Din nimereală, de condei sătui –
Scott, Rogers, Moore; pe falșșii cântăreți,
Neoamenii de lume, pruncii șui
Ai maicii-nerozii, îi las, vedeți,
La „ceaiul e servit”, la doamna care
I-admiră în saloane literare.
„Poeme” – Ed. Minerva 1983.
Beppo – strofă – LXXVII.
Nu, ele n-au sărmanele-n serai
Nici un bărbat de lume și poet.
Li s-ar părea, vezi bine, mai dihai
Decât un clopot într-un minaret.
Ar merita-ncercarea să le dai
(Deși dă greș cel mai pios proiect)
Predicator, un bard, ca, cel puțin,
Să-nvețe cum e ritul la creștini.
„Poeme” – Ed. Minerva 1983.
Beppo – strofă – LXXVIII.
Chimia n-o cunosc cu-ale ei gaze
N-au cursuri metafizice, n-au cum
Citi-n biblioteci sentințe, fraze
Despre năravuri care azi sunt scrum.
Nici expoziții n-au, sublime raze
În orice an, și nu privesc din turn
La cerul înstelat; de cifre, iar
(Slăvit să fie Domnul) n-au habar.
„Poeme” – Ed. Minerva 1983.
Beppo – strofă – LXXIX.
Pe Domnul de-l slăvesc, poate-ați ghicit,
Am anumite socoteli. Dar nu-s
De laudă: te las către sfârșit
Când am să trec la proză. Nu-i exclus
Talentul meu satiric ascuțit
Cu anii să mă-nbie doar la râs –
Deși cu cât mai mult la haz râvnești,
Cu-atât mai mult, la urmă, pătimești.
„Poeme” – Ed. Minerva 1983.
Beppo – strofă – LXXX.
O! Veselie! Inocență! Apă
Și lapte dulce, cuminecătură
Din zile fericite! Cel ce scapă,
În veacul nostru de păcat și ură,
Din pura băutură nu se-adapă!
Dar eu o cânt și-aș vrea să-mi dea în gură
Saturn, bătrânul, candelul, din sac,
De plictiseală, sorb câte-un coniac.
„Poeme” – Ed. Minerva 1983.
Beppo – strofă – LXXXI.
Turcu-o privea pe Laura-ntr-un fel
Mai mult creștin cât musulman. Părea
Că-i spune: „Doamna mea, eu sunt acel
Ce-ți face cinstea, și-ai să stai colea
Să te privesc”. Ochise bine, el,
Și orice țintă-ar fi căzut, dar, ea,
Care-nfruntase ochii-atâtor inși,
Nu se topea sub ochii lui aprinși.
„Poeme” – Ed. Minerva 1983.
Beppo – strofă – LXXXII.
Se revărsa de ziuă, timp în care
Le-aș sfătui pe cele ce-au dansat
O noapte-ntreagă, cu grăbire mare
Să plece de la bal, căci de îndat’
Ce lămpile pălesc și raza tare
A zorilor în sală a intrat,
Obrazul pare-atins de ofilire
Și-și pierde din nocturna strălucire.
„Poeme” – Ed. Minerva 1983.
Beppo – strofă – LXXXIII.
Mă duc la baluri nu de azi, de ieri.
Prostește-am stat mereu pân’ la sfârșit
Și m-am uitat (nu-i nici o crimă, sper)
Să văd femeia care-a biruit.
Frumoase și-n deplinele puteri
Încă și astăzi, multe am zărit –
Dar am văzut doar una din femei
Să-ntreacă zorile cu chipul ei.
„Poeme” – Ed. Minerva 1983.
Beppo – strofă – LXXXIV.
Deși-aș putea să-l spun, căci pentru mine
Ea fost-a numai via-ntrupare
A operei cerești, ascuns voi ține
Numele-acestei Aurore. Oare,
N-aș merita dojană altfel? Cine
Vrea, totuși, să zărească dalba floare
O va găsi și azi plutind ca-n vis
La vreun bal din Londra sau Paris.
„Poeme” – Ed. Minerva 1983.
Beppo – strofă – LXXXV.
Deci, Laura știind că-i păgubită
S-o prindă zorii, după ce la bal
Dansase șapte ore-nghesuită,
Se pregătea să plece. Cu-al ei șal
Stătea, alături, contele. Grăbită
Dădea să iasă, când… minut fatal!
Nătângi, gondolierii puși pe sfadă,
Pe-un loc oprit se îmbulzeau, grămadă.
„Poeme” – Ed. Minerva 1983.
Beppo – strofă – LXXXVI.
Asemeni cu birjarii dau din mâini
Se-nghesuie, lovesc și suduiesc
De le troznesc și fălcile, păgân,
Răcnind într-una. Pe la noi păzesc
Domnii din Bow Street. Sunt aici stăpâni
Niște vagmiștri. Nu se sinchisesc!
Înjură-atât de fără de perdea
Că nici hârtia n-ar putea răbda.
„Poeme” – Ed. Minerva 1983.
Beppo – strofă – LXXXVII.
Dar contele și Laura-și aflară
Gondola-n fine și plutind ușor
Pe undele tăcute, discutară
Despre costume, dansuri, dansatori
Sau micile scandaluri. Când, la scară
Opri gondola însă, reci fiori
Îi străbătu, căci turcul cel smolit
Ca din pământ, pe trepte-a răsărit.
„Poeme” – Ed. Minerva 1983.
Beppo – strofă – LXXXVIII.
– „Musiu, îi zise contele-ncruntat,
Mă văd silit să vă întreb ce anume
Vă mână-ncoace? Nu v-ați înșelat?
Nădăjduiesc că da și, fără glume,
Spre-al vostru bine. Sunt încredințat
c-ați înțeles ce spun. De nu, voi spune
mai pe înțeles!” – Ba n-am greșit deloc,
răspunse turcul. Ăsta nu-i un joc!.
„Poeme” – Ed. Minerva 1983.
Beppo – strofă – LXXXIX.
Această doamnă mi-e nevastă!” Ea
S-a-mbujorat la față ca un mac,
Dar dacă-o englezoaică-ar leșina,
Italiencei greu îi vii de hac.
Invocă sfinții-n gând și clipa grea
O îngenunche fără nici un leac,
Deci, fără șnururi rupte, apă rece
Zvârlită în obraz – pârjolul trece.
„Poeme” – Ed. Minerva 1983.
Beppo – strofă – XC.
Ea spuse… Ce? Căci glasul îi pierise.
Dar contele-l rugă să vină sus,
Mult-potolit de cele ce-auzise.
– „Să nu ne facem, zise el, de râs
În fața lumii strânse. Pare-mi-se
Că e mai nimerit ce-avem de spus
S-o spunem fără martori. Nu e bine
S-ajungi să-și bată lumea joc de tine!”.
„Poeme” – Ed. Minerva 1983

]]> https://versuri.pro/george-gordon-byron-beppo-strofa-lxi-strofa-xc/feed 0 https://versuri.pro/george-gordon-byron-beppo-strofa-lxxvii https://versuri.pro/george-gordon-byron-beppo-strofa-lxxvii#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=46975 →]]> Nu, ele n-au sărmanele-n serai
Nici un bărbat de lume și poet.
Li s-ar părea, vezi bine, mai dihai
Decât un clopot într-un minaret.
Ar merita-ncercarea să le dai
(Deși dă greș cel mai pios proiect)
Predicator, un bard, ca, cel puțin,
Să-nvețe cum e ritul la creștini.

]]> https://versuri.pro/george-gordon-byron-beppo-strofa-lxxvii/feed 0 https://versuri.pro/george-gordon-byron-beppo-strofa-xxiv https://versuri.pro/george-gordon-byron-beppo-strofa-xxiv#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=46977 →]]> Avea un soț – și-n țările creștine
Se trec cu-ngăduință, mai ușor,
Greșelile nevestelor, vezi-bine.
Dar fetele, e vai de capul lor
Când fac năzbâtii (doar de nu le vine
În timpul ăsta nunta-n ajutor)
Căci dacă li se află taina, eu
Socot că se descurcă tare greu.

]]> https://versuri.pro/george-gordon-byron-beppo-strofa-xxiv/feed 0 https://versuri.pro/george-gordon-byron-beppo-strofa-xxxi-strofa-lx https://versuri.pro/george-gordon-byron-beppo-strofa-xxxi-strofa-lx#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=47014 →]]> Beppo – strofă – XXXI.
Din neam de conți, el cunoștea deplin
Vioara, dansul, muzica, vorbea
Franceza și Toscana; e un chin
Pân-o deprinzi, căci și-n Italia
Etrusca pură se vorbea puțin;
Era și critic musical, era
Spectacolul strigând doar: ”seccatura! ”
Și om de teatru și dădea de-a dura.
Beppo – strofă – XXXII.
Un ”bravo” – al lui era hotărâtor:
Academia amuțea, și-n sală
Când el privea, arcușul pe viori
Se-nfiora: vreo notă falsă? Pală,
Pe primadonă o treceau fiori:
Te nimicea c-un ”aș”! Fără-ndoială,
Soprano, basul, l-ar fi vrut intrat
Cinci stânjeni sub Rialto, și-ngropat.
Beppo – strofă – XXXIII.
Pe-ncepători îi ocrotea. Și el
Brodea o strofă, câte-un vers, cânta,
Spunea istorii și dansa cu zel
Ca toți italienii – de-ai căta,
Francezii, totuși, îi întrec nițel;
Pe scurt un cavaliero se-arăta
Desăvârșit, și chiar valetul lui
Credea că-i un erou cum altul nu-i.
Beppo – strofă – XXXIV.
Fidel și tot pe-atât de-ndrăgostit,
Nici o femeie n-avea cum cârti,
Deși fac larmă-ades – el n-a zdrobit
Nicicând un suflet; te putea vrăji
Cu inima-i, ca ceara la primit,
Ca marmura păstrând tiparul, și,
Amant de școală veche, devenea
Mai credincios cu cât se învechea.
Beppo – strofă – XXXV.
Cu astfel de-nsușiri e de-nțeles
Ca i-a sucit femeii capul, chiar
Dacă-ar fi fost cinstită, mai ales
Că nu spera să-l vadă pe hoinar –
Ea, se gândea adesea la deces,
Căci nu dăduse semne și-n zadar
Îl aștepta să poposească-n port.
Când nu dai nici un semn, ești ca și mort.
Beppo – strofă – XXXVI.
În Alpi îi e femeii-ngăduit
(Ferească Dumnezeu de-așa păcat!)
Să aibă doi bărbați. Cine-a scornit
Năravul ăsta nu știu. Nu-i ciudat,
Un cavalier servente de-ai găsit.
Iar după ce pre dânsul l-ai aflat
Începe-un fel de-a doua cununie,
Față de care prima-i nerozie.
Beppo – strofă – XXXVII.
Cicisbeo, vorba veche, n-are haz
Și-i deocheată. Spaniolii spun:
Cortejo. Și la ei se află azi
Același obicei. De stau s-adun,
Îl afli-n Pad, în Tag și pas cu pas
Va trece marea, mâine. Doamne bun!
Ferește Englitera! Ce s-ar face
Fără divorț și biruri? Dă-i, deci, pace!.
Beppo – strofă – XXXVIII.
Îmi dă prin gând, făr-a uita respectul
Față de domnișoare, așadar,
Că doamnele preferă tête-a-tête-ul
Sau lungile discuții și nu doar
În Anglia sau Franța. Căci secretul
Acestei lumi știindu-l, ele par
În largul lor, și-atuncea e firesc,
Firești, fiind, să placă, socotesc.
Beppo – strofă – XL.
Prin cavalier servente se-nțelege,
În lumea bună, sclavul anumit
Că și-a făcut din vorba doamnei lege,
Ca un veșmânt de trupul ei lipit.
De bună seamă nu-i ușor: el merge
După gondole, servi, trăsuri, grăbit,
Și-i duce șalul, capa sau alt strai,
Mănușile, fragilul evantai.
Beppo – strofă – XLI.
Italia, cu multele-i păcate,
E, totuși, pentru mine, loc plăcut,
Căci soarele mi-e drag mai mult ca toate
Și vița, nu suind pe zidul mut,
Ci-n arbori atârnând, în libertate,
Ca-ntr-un decor de teatru cunoscut,
Când primul act cu-o horă s-ar sfârși,
La vie, ca în Franța-n miazăzi.
Beppo – strofă – XLII.
Îmi place, -n seri de toamnă, -n șa să sui
Să nu-mi întreb valetul de și-a-ncins –
Sunt nori afară – pelerina lui,
Să știu că-n cale-mi ies, când dinadins
Eu poposesc pe-aleile verzui,
Căruțe cu ciorchini de-un roșu-aprins;
În Englitera ți-ar ieși în drum
Un car greoi stârnind doar praf și fum.
Beppo – strofă – XLIII.
Îmi place, iar, când mă așez la cină
Să văd apusul soarelui, știind
Că mâine iar va răspândi lumină,
Nu ochi mahmur, pe boltă rătăcind,
Ci prevestind o albă zi, senină,
Departe de feștila pâlpâind
În aburii ce-i răspândește-n jur
Cazanul Londrei, afumat și sur.
Beppo – strofă – XLIV.
Îmi place graiul lor, copil din flori,
Al vechii limbi latine, un sărut
Pe-o gură de femeie, lin, ușor,
Ca pe mătase scris și străbătut
De suflul sudic; pare din vapori
Lichizi cuvântul cântător făcut,
Nu aspru ca în nordu-nnegurat,
Bolborosit, scuipat sau șuierat.
Beppo – strofă – XLV.
Și ele-mi plac (iertați-mi nebunia!) :
Țăranca-mbujorată, cu ochi mari,
Întunecați și-aprinși, melancolia
Senină-a doamnei, zâmbetu-i fugar,
Privirea-i tăinuită, gingășia
Ca dulcea climă dată țării-n dar,
Cu sufletul în ochii-i, calde spuze,
Și inima zbătându-se pe buze.
Beppo – strofă – XLVI.
O! evă pe-un meleag ce-i încă rai!
N-ai inspirat, italică minune,
Pe Rafael, pierit la sânu-ți, mai
Măestru decât cerul, căci el pune,
Pe pânză, jindul nostru veșnic? Vai!
Ce liră-ar îndrăzni să se înstrune
Spre-a te slăvi, și ce fierbinte cânt
Cât timp mai e Canova pe pământ?.
Beppo – strofă – XLVII.
„Mi-ești Anglie, deși greșești, tot dragă! ”
Am spus-o la Calais. Și azi o spun.
Îmi place vorba limpede și-ntreagă.
Guvernu-mi place (nu acel de-acum).
Cu libertatea presei nu-i de șagă;
Habeas corpus e un lucru bun
Dacă-l avem; și parlamentu, -atunci
Când nu se pierde în discuții lungi.
Beppo – strofă – XLVIII.
Taxele-mi plac, când nu-s prea numeroase.
Cărbunii pentru foc, prea scumpi de nu-s.
Îmi place-un biftec, halbele spumoase
Îmi fac cu ochiul și, precum v-am spus,
Și zilele îmi plac, când nu-s ploioase,
Cam două luni din an. Deci, Cel-de-sus
Să aibă-n pază papi, regent și rege!
Îmi place tot, pe cât se înțelege.
Beppo – strofă – XLIX.
Armata, marinarii dați afară,
Reforma, ale obștii datorii –
Și ale mele – birul ce doboară,
Răscoalele mărunte, mărturii
Că suntem liberi, negura din țară,
Femeile prea reci, le ierți când știi
Slăvitele izbânzi recente toate
De tory-nfăptuite, din păcate.
Beppo – strofă – L.
Dar să mă-ntorc la Laura.. Găsesc
Că-i un păcat ocolul. Deseori
Mi se urăște, cred că-l plictisesc
Chiar și pe cititorul răbdător
– Sătul că fără noimă o lungesc –
Și dornic să-l priceapă pe-autor.
Nu poate, știu, acest nărav să-l pună
Pe un poet într-o lumină bună.
Beppo – strofă – LI.
O, dacă-aș scrie dulci istorioare!
De m-aș grăbi-n Parnas să mă strecor
La muzele prea binevoitoare,
Poeme-aș scri pe gustul tuturor,
Și la iveală-aș da, în graba mare,
Un basm asirian sau grec, ușor –
Întrețesut cu-orientale pilde
Și obiceiuri din Apus – l-aș vinde.
Beppo – strofă – LII.
Dar faimă n-am (un dandy – abia pornit
Prin lumea neagră. Versul fără har
L-agăț de prima rimă ce-am găsit
În Lexiconul Walker – n-am habar
De-i rea sau bună, nu-s neliniștit
De critica subțire. Așadar,
Să mă cobor în proză-ar fi firesc,
Însă la modă-i versul; stihuiesc.
Beppo – strofă – LIII.
Deci, contele căzând la învoială
Cu Laura, s-au înțeles deplin
Vreo șase ani. Au fost, fără-ndoială,
Și nori pe bolta cerului senin.
Se ciondăneau, dar se-mpăcau. E-o boală
De care scapă-n lume prea puțini:
Și cei sus-puși și oamenii de rând
Se ceartă, păcătoșii, când și când.
Beppo – strofă – LIV.
Legați printr-o iubire vinovată
Ei n-o duceau, cu toate astea, prost.
Bărbatul tandru, doamna minunată,
Și lanțul, slab: să-l sfârteci n-are rost.
Nu-i îmboldea mai nimeni. Rar, vreodată,
Pioșii-i dau la dracu. Dar n-a fost
Să-i ia, căci dracul are-o socoteală:
Pe păcătoși îi lasă drept momeală.
Beppo – strofă – LV.
Erau și tineri. Ce-ar fi tinerețea
Fără iubire? Dragostea ce-ar fi
Fără junețe? Ea-i dă frumusețea,
Dulceața, duhul, dorul de-a iubi.
Dar vremea îi întunecă noblețea
Și minte nu te-nveți cât ai trăi:
Îndrăgostiții, chiar dacă-s bătrâni,
Deși ridicoli, tot geloși rămân.
Beppo – strofă – LVI.
Fiind în carnaval, precum mai sus
Prin strofa douăzeci, o mai spusei,
Ca invitații care s-ar fi dus
La balul doamnei Boehm, la fel cu iei,
Se pregătise Laura, căci nu-s
Deosebiri. Dar, după obicei,
În carnaval, dănțuiala ține
Vreo șase săptămâni, ba și mai bine.
Beppo – strofă – LVII.
Pe Laura n-am lăudat-o-n van:
Când se-mbrăca n-avea pereche-n lume,
Ca îngerul pe firma unui han
De fragedă, ca frontispiciu-aș spune,
Al unui magazin, cu tot ce-n an
E mai modern, mai șic, iar între nume
Și poze, hârtiuțe cu dichis:
Să nu se ia pe straie ce e scris.
Beppo – strofă – LVIII.
S-au dus la Ridotto: sală-n care
Dansează, ciugulesc și joacă iar.
Era un bal mascat, dar asta n-are
Însemnătate; cam ca Vauxhall, doar
Că ploaia nu dă buzna la serbare.
Lume de toată mâna, furnicar
Împestrițat. (Vorbind așa, se cheamă
Că n-aveți pentru ce să-i luați în seamă.).
Beppo – strofă – LIX.
Zicând: „o adunare-mpestrițată”
Înseamnă că-n afară de amici.
De tine și de-o sută încă, toată
E o îngrămădeală de calici,
E drojdia care deprinde-ndată
Apucăturile acelor nici
Trei sute filfizoni, numiți: „de lume”;
Nu știu, deși-i cunosc, de ce anume.
Beppo – strofă – LX.
În Anglia așa-i, sau fost-a numa
Când dandy-avură dinastia lor,
De bună seamă moșteniți acuma
De-o altă clică de imitatori,
De alții imitați. Se-alege bruma
De regii modei – totu-i trecător,
În lume faima mulți și-o pierd și pier
De dragoste, război, și-ades de ger.

]]> https://versuri.pro/george-gordon-byron-beppo-strofa-xxxi-strofa-lx/feed 0 https://versuri.pro/george-gordon-byron-beppo-strofa-lxx https://versuri.pro/george-gordon-byron-beppo-strofa-lxx#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=47019 →]]> Era un turc smolit. Ce bucurie
A încercat-o-ntâi! Se bucura
Că turcii-s morți după filogenie,
Deși nici cât un câine prețuia
La ei femeia. Ca pe-o herghelie
Le luau din târg. Haremul le-nghițea!
Cică, neveste, patru au acum,
Și-apoi ibovnice.. ad libitum..

]]> https://versuri.pro/george-gordon-byron-beppo-strofa-lxx/feed 0 https://versuri.pro/erich-kastner-contemporani-de-a-valma https://versuri.pro/erich-kastner-contemporani-de-a-valma#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=54312 →]]> Să nu-i urăști de-ai vrea, nu e ușor
și-i și mai greu să nu-i iei în balon
Ca de pe-un abțibild e capul lor
și-n locul inimii au telefon.
Ei știu exact că cercul e rotund
că invalizii au picior de lemn.
Vorbesc fluent – de-aceea nu ascund
că se mândresc cu asta-n mod solemn.
În mâna lor, orice-i o marfă rară
și au în suflet un electric bec.
Ei și-ncomensurabilu-l măsoară
Ce nu se numără, ei nu-nțeleg.
Au bătături la creier, uriașe,
de parcă l-ar servi pentru șezut
Roșesc când giugiulesc copii în fașe
și dragostea o fac à la minut.
Pe ei nici chiar în vară, niciodată
un cântec de Crăciun nu i-a atras
Nu sunt voioși dar pofte au grămadă
și când gândesc, atunci gândesc pe nas.
Când timpul nostru-l laudă în cor
ei parc-ar deconta prin asta speze.
Lățime dublă are mintea lor
și nu-s în stare să se rușineze.
Au spirit, însă nu și-l pot reține.
Știu multe-n care sunt cam nătăfleți.
Când taie firu-n patru, zău că-ți vine
ca musca, să te cațeri pe pereți.
Ar trebui împușcați doi câte doi
Ar scoate-un ultim strigăt, dernier cri
Dar au complici atâția, și slugoi
încât nu s-ar lăsa-mpușcați de noi.
Și nu-i poți nimeri.

]]> https://versuri.pro/erich-kastner-contemporani-de-a-valma/feed 0