Măi al dracului român
Cică a ras iarna da’ numai în locurile mai dosnice
Ca şi cum obrazul politicii ar fi altceva
De pildă dimineaţa cum ai deschis ochii
Dai nas în nas cu respectivul organ
Mai mare ruşinea
Dai să te fereşti la stânga la dreapta
El nu şi nu NUMAI PE CENTRU
Aşa s-a obişnuit aşa moare zău
Şi-atunci vă-ntreb ca prostu’
Oare n-ar fi mai bine să facem un om de zăpadă
Să vedem el ce orientare politică are.
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ
Sensul versurilor
Piesa este o satiră la adresa politicii românești, folosind un limbaj colorat și o comparație neașteptată cu un om de zăpadă pentru a evidenția absurditatea și lipsa de orientare a clasei politice. Autorul își exprimă dezamăgirea și frustrarea față de situația actuală.