Versuri corectate și adnotate
Măgarul a văzut pe o privighetoare.– Prieteno, i-a zis, mă rog să mă asculți:Eu tot am auzit o vorbă de la mulți,Că tu întru cântări ești meșteriță mare,Și iată, acum vreauDe iscusința ta să judec singur eu.Iar buna păsăruică, pornită spre cântare,Când liniștit, abiaÎn sine ciripea,Când tare şuiera,Când glasu-i tremura,Apoi, prin dulcea ei strigare,Întru a … Citește mai mult
Odată un păianjen viețuia la vie,Țesu-ntr-o noapte plină de Mai, cu măiestrieȘi fără nici un greș,O plasă uriașă, în chipul unei stele, pe-o creangă de cireș.A doua zi, din somnu-i când l-a trezit un cuc,Păianjenul rămase cu ochii mari, năuc:Privind ca-n aiurare la măiestrita-i plasă,El, tremurând, din minte aproape fu să-și iasă,Că, ceea ce avea-n … Citește mai mult
Ei, vezi, mă rog, ce nătărău!Tot înapoi se dă.Așa un rac pe fiul săuOdată ocără.— O, bunul meu părinte!Răspunse racul fiu —Cum mergi tu înainte?Mă iartă că nu știu.Și dar, te rog, mă-nvață;Dă-mi pildă drept povață,Și-apoi, eu după tineVoi merge foarte bine.E grea pretenția fără exemple bune,Să fie cineva desăvârșit în lume.
Un măgar nerod și care cu vreo câțiva ani în urmăViețuise lângă turmă, –Când era silit să carePe spinareMii și sute de samare, –Nu știu cum, prin ce-ntâmplareA ajunsLa coama tuns,Cu pomadă parfumată pururi uns;A ajuns, în scurt, bogatȘi, -de necrezut, dar totuși lucru foarte-adevărat, –Invitat prin mari saloaneDe boieri și de cucoane..Dar măgarul, indispus,Îi … Citește mai mult
Sunt liberă, am dreptul,O cârtiță zicea,Pe sub pământ cu-ncetul,Să scurm cât mi-ar plăcea.Și cine poate oare de mine să se lege,Când eu mă cred în lege?Prefac în țărnă neagră pământul sănătosȘi-l fac moșinoios..Eu! i-a răspuns ariciul, eu am de la natură,Neîmpăcată urăAsupra tuturor ca tine vietăți,Ce zac în răutăți.Căci văd câmpie verde, de mâini de … Citește mai mult
Sunt născut pe vremea în care, dacă erai mincinosBăieții te făceau pachet și și ți-o luai frumosCând eram copii, nu știi, n-aveam telefoaneȘi ne luam mare bătaie dacă ne înjuram de mame.Acum e plin de doritoareCare sunt în stare să o facă și în parcareAcum e ca la MC sau mi se pareDacă și mașina … Citește mai mult
Nastratin era un hogea (dascăl sau învăţător)Care a rămas de basmu până astăzi tutulor,Pentru că era din fire cam p-o ureche, năzdrăvan,Nu-l găseşti însă în faptă să fi fost vreun viclean;El şezând odată-n şcoală, ce îi dete-n simplul gând:– Ascultaţi, copii – le zise (cu-ntâmplare strănutând) –Să ştiţi d-astăzi înainte că eu când voi strănuta,Toţi … Citește mai mult
Arvinte coatele au ros la antereu,Dar n-au stat mult să socotească;Ci singur el, mereuSe puse să-l cârpească.Iar pentru petici de cârpitDin mâneci au tăiat ca o a patra parte.Și antereul l-au gătit,Cu mânecile prea scurtate,Încât oricare le vedea,De dânsul râdea.Văzând aceasta el, a zis în gândul său:„Lăsați, că doar nu sunt așa de nătărău.Vreun lucru … Citește mai mult
Un om la lemne mergândȘi carul în drum frângând,Ca și alte dăți l-a dresȘi la casa sa a mers.Copilul său alergândȘi carul frânt dres văzând,Îl întreabă: „Taică! darCine-ți drese carul iar?”Tatăl său răspuns i-a dat:„Eu, fătul meu, cine alt?”„Apoi cine te-a-nvățat?”Copilul iar a-ntrebat.„Nevoia, copilul meu,Ea știe ce nu știu eu”„D-apoi unde șade ea?”Copilul să știe … Citește mai mult
Un vrednic călărețAvea un cal prea blând și bine învățat;Iar singur el semețȘi despre cal încredințat,A vrut să facă o cercare:Ca fără frâu, călareSă iasă la primblare.Deodată calul a pornitLa pas, încetișor;Dar când a înțeles că n-are frâu strunit,A prins a mai juca, a merge mai ușor.Apoi, luându-și vânt,Sărea, zvârlea fugând,Încât pe călăreț l-a trântit … Citește mai mult