Sunt născut pe vremea în care, dacă erai mincinos
Băieții te făceau pachet și și ți-o luai frumos
Când eram copii, nu știi, n-aveam telefoane
Și ne luam mare bătaie dacă ne înjuram de mame.
Acum e plin de doritoare
Care sunt în stare să o facă și în parcare
Acum e ca la MC sau mi se pare
Dacă și mașina e destul de mare.
Acum nimeni nu se ține de cuvânt
Și nu sunt eu evlavios, dar nu mai au nimic sfânt
Unii râd, unii se plâng
De alții care, la rândul lor, nu au cuvânt.
Ai aflat că rudele tale bogate nu există
Și, totuși, vrei familia în revistă
Ai văzut nasul și te-ai văzut nas
Și acum tre’ să fii cel mai șmecher din oraș
Marș.
Nu știu cum să spun, fiindcă nu-mi place vrăjeala
Decât aș vorbi, mai bine nu stricăm seara
Am un defect, nu e de intelect să te citesc
Ei aud ce gândesc și de-aia eu ascult, nu prea vorbesc.
Poți să n-ai bani și să spui povești
Că lumea te crede
Dar trec ceva ani
Și ce povestești nu prea se vede.
Înainte de toate, nepoate, poate vrei să vezi
Că nu toate stele sunt stele, să nu le crezi
Și nu toate sunt c*rve, să nu cazi în capcana
Și nu sunt prea băieți ăia care înjură de mama.
Și astea au înnebunit
Acum vor caii putere, bai, nu mai vor iubit
Și unii le-au mai mințit
Că e un BMW, dar un Opel mai vopsit.
Nu știu dacă ai observat
Dar e plin de Mickey Mousi care se văd prinți în pat
Da, mă.
Și ce pot eu să fac, decât să spun ce am în cap
Că nu pot să tac
Sunt pui de dac.
Nu știu cum să spun, fiindcă nu-mi place vrăjeala
Decât aș vorbi, mai bine nu stricăm seara
Am un defect, nu e de intelect să te citesc
Ei aud ce gândesc și de-aia eu ascult, nu prea vorbesc
Sensul versurilor
Piesa critică schimbările din societate, ipocrizia și pierderea valorilor morale. Artistul își exprimă dezgustul față de superficialitate și minciună, îndemnând la discernământ și autenticitate.