https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/daniel-aurelian-radulescu-feat-goeteri-carnal https://versuri.pro/daniel-aurelian-radulescu-feat-goeteri-carnal#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=84317 →]]> Viziunea este veche
Dar o prefigurăm..
Din acte o aflăm;
Nu-i nouă, doar pereche.
„Bing-Bang” de goliciune
Trup trebuie expus
Invocând pe Iisus
De har, creațiune.
Scop etalări-i sexul,
Sânii mai mari, răsfrânți..
De fese te încânți;
Plăcerea-i.. universul.
Culorile-s la modă,
– Nu din pictură, artă –
Pe pielea cea deșartă
Din tatoo, facem odă.
Ce-i mușchiul cu putere
Îl doar prefigurăm..
Cu droguri îl umflăm
În unic scop de.. vrere.
Voluptul este miza,
Nu trebuie preludiu.
Școala nu mai e studiu
Și empirism expertiza.
Timpul nu-l mai avem,
Ne dăruim pe bani.
Dorințe ne sunt fani,
Puterea-i.. cât putem.
Talentul nu-i un har,
Nici carte nu se știe..
‘n jargon.. „bună” să fie
Și va ajunge „star”!.
Rușinea nu există,
Nurii-s color pe sticlă,
Amanții-s o ispită,
Nudul.. se dă-n revistă.
Trăim în libido,
Ne hărțuim neveste,
Idila e-o „poveste”..
Cu amantul în erou.
Ne-mperechem pe stradă,
Mașina e hotel,
Hotelul e bordel,
Nunta-i o mascaradă.
Străvechiul nu-i real,
Credința e eresul..
Unde ne e progresul?
Ne-ntoarcem la tribal?!.
Carnea-i un ideal,
De-i vie sau e moartă!
Dorinț-o facem soartă..
E-o lume de.. carnal!!!

]]> https://versuri.pro/daniel-aurelian-radulescu-feat-goeteri-carnal/feed 0 https://versuri.pro/daniel-iancu-veveritoiul-si-veverituca https://versuri.pro/daniel-iancu-veveritoiul-si-veverituca#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=85021 →]]> Veveriţoiul şi veveriţuca,
Se-ocupă cu joaca, cu zboru’ şi fuga.
Se-aruncă săgeată în frunzişul des
Şi uite-i cum intră, ba uite-i cum ies.
Şi când zici că pică şi se prăbuşesc,
Se-agaţă de-o creangă şi-apoi iar pornesc.
Veveriţoiul şi-o veveriţucă,
În a lor planare au dat peste-o nucă,
Frumoasă şi verde, rotundă şi coaptă,
În nucul cel mare, ce creşte la poartă.
O singură nucă şi nici alte poame,
Te uiţi doar la dânsa şi te-apucă foame.
O veveriţucă şi-un veveriţoi,
Se uită la nucă şi plâng amândoi,
Căci dinţi au de lapte şi nici o măsea
Ei nu au în gură s-o poată crăpa.
Şi atunci de ciudă o-aruncă pe jos,
Căci nu pot ajunge la miezul gustos.
Veveriţoiul şi-o veveriţucă,
Se-asează pe iarbă şi plâng lângă nucă.
Dar în vremea asta din turma ce pleacă
Din grajduri să pască, se-apropie-o vacă,
Şi calcă pe nucă în mersu-i obez,
De nu se mai ştie ce-i coajă, ce-i miez.
Iar veveriţoiul şi veveriţuca,
Cu ochii în lacrimi, pierdutu-şi-au nuca.
Şi-au doar o morală, ca o consolare:
Când dai de o nucă şi vezi că-i prea mare,
Găseşte o soluţie la tine-n copaci…
Că vin şi ţi-o strică tot felu’ de vaci!

]]> https://versuri.pro/daniel-iancu-veveritoiul-si-veverituca/feed 0 https://versuri.pro/alecu-donici-galbenul https://versuri.pro/alecu-donici-galbenul#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=87927 →]]> Țăranul a găsit un galben ruginit,
Pe care lui îi da destui bani de argint.
Dar el a zis în sine:
„Să-l schimb așa nu-i bine.
Acum am priceput că trebuie curățit,
Pentru ca să câștig pe el preț îndoit”.
Și întorcându-se acasă a luat
Nisip și cărămidă,
Cu care galbenul atâta l-a frecat,
Încât l-a și făcut curat ca o oglindă,
Dar numai a scăzut din greutate mult
Și prețul cel dintâi la galben a pierdut.
Ideea fabulei e lesne de-nțeles.
Părinților! pe voi privește mai ales.
Căci voi nu trebuie să vă siliți
Întru științe multe pe fii să pospăiți;
Ca să le dați un lux, un amăgitor nume,
Și să disprețuiți plecări firește bune,
Scăzând greimea lor în cumpenele lumei.

]]> https://versuri.pro/alecu-donici-galbenul/feed 0 https://versuri.pro/johann-wolfgang-von-goethe-jurnalul-xxiv https://versuri.pro/johann-wolfgang-von-goethe-jurnalul-xxiv#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=80345 →]]> Cum, la sfârșit, poemul cu renume
Ne-ndrumă-ntotdeauna spre-o morală,
Vă voi mărturisi ce vor anume
Să spună-aceste versuri la iuțeală:
Adeseori ne poticnim în lume;
Însă în toată marea ei sminteală,
Din două pârghii, care mișcă firea,
Mai mult ca datoria-i doar iubirea.

]]> https://versuri.pro/johann-wolfgang-von-goethe-jurnalul-xxiv/feed 0 https://versuri.pro/saadi-despre-comportarea-in-societate-v https://versuri.pro/saadi-despre-comportarea-in-societate-v#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=61465 →]]> Gustul strugurilor văduva sărmană-l știe,
nu și cel care-i stă pe vie.
Iosif cel drept, (cinstire lui)
nu se-nfrupta nicicând pe săturate,
când foametea-n Eghipet bântuia,
ca nu cumva pe-nfometați să-i uite.
Cel ce trăit-a în belșug fără măsură,
o, cum să știe tot ce-nfometatu-ndură?
Ce simte cel sărman i-e dat să știe
dar celui ce-a trecut prin sărăcie.
*
Tu, ce gonind pe-un bidiviu, îți faci hatârul,
te uită cum prin smârc poveri duce catârul.
Nu-i cere foc vecinului ducând viață sihastră,
căci fumul inimii e cel ce iese pe fereastră.
*
Nu-ntreba pe timp de foamete pe cel sărman: „Cum o mai duci?”
pân’ ce nu i-ai oblojit rănile și nu ți-ai făcut cu el pomană.
Dacă vezi catâru-mpovărat, căzut în glod,
fie-ți milă, nu-l lovi în cap c-a fost nerod.
După ce l-ai întrebat cum de-a putut să cadă,
fii bărbat și scoate-l din noroi, trăgând de coadă.
*
Două lucruri cugetul le socotește-a
fi cu neputință: să ai parte
de mai mult decât ți-a fost sortit
și să mori nainte de soroc.
Nu se schimbă soarta celui care-ndură,
fie că jelește, fie că înjură.
Heruvului ce străjuiește vânturi tari și slabe
nu-i pasă dacă vântul stinge-opaițul unei babe.
Te-oprește, tu ce-alergi după coltucul tău de pâine,
căci îl primi-vei până mâine,
iar tu, cel urmărit de moarte,
nu fugi, de ce ți-e scris avea-vei parte.
De te zbați sau nu pentr-un coltuc de pâine,
Dumnezeu ți-l va trimite-n fața porții.
De-o să cazi în gura unui leu sau tigru,
vei pieri doar când ți-o bate ceasul morții.
*
Ce mâinii nu i-a fost sortit să aibă – nu va avea,
și ce i-a fost oriunde-ar fi să fie – o să aibă.
Știi doar că Macedon ajuns-a-n țara ceții,
dar altuia-i fu dat să bea din apa vieții.
*
De nu-i este hărăzit,
pescarul niciun pește nu va scoate
din apele Tigrului,
iar peștele de nu-i sortit pieirii,
nu va muri chiar de-ar ajunge pe uscat.
Îl vezi pe-nfometat în lume alergând hai-hui,
el e pe urma pâinii, moartea e pe urma lui.
Bogătașul desfrânat e ca un bulgăre
de-argilă încrustat cu aur,
iar dervișul cel pios
e ca fecioara-nvăluită-n pulberi,
ori straiul peticit ce Moise îl purta.
Bogătașul e asemenea bărbii faraonului,
de care erau prinse giuvaeruri.
Pe cei buni îi nalță sărăcia,
așa precum averea îi coboară pe cei răi.
Dac-ajutor la cel cu-averi
și rang înalt sărmanul în nevoi –
nu va găsi,
să-i spui celui bogat
c-averi și rang înalt în lumea de apoi –
nu va găsi.
Pizmașu-l pizmuiește pe Dumnezeu pentru bogățiile Lui
și-l socoate dușman pe cucernicul făr-de păcate.
Văzui pe-un om sărac cu duhul
bârfind pe-un om destoinic și bogat.
I-am spus: „De tu ești neferice,
de ce-ar fi fericirea un păcat?”.
Nu-i dori pizmașului nenorociri,
căci destul a fost lovit de soartă!
La ce bun să-i mai devii și tu vrăjmaș,
când el singur un vrăjmaș în cârcă poartă!
*
Învățăcelul fără râvnă e ca-ndrăgostitul făr-un sfanț,
iar drumeț căii sfinte fără-a ei cunoaștere
e ca pasărea fără de aripi.
Învățatul fără fapte e ca pomul fără roade,
iar piosul făr-de-nvățătură
e asemeni casei care nicio ușă n-are.
Dăruit ne-a fost Coranul ca purtări mai bune să avem
și ca să-i cântăm prea sfintele versete.
*
Cucernicul neinstruit e-asemenea celui care merge doar pe jos,
iar un învățat nepăsător e-asemeni celui care doarme călare.
Mai bun e păcătosul ce-și ridică mâinile a rugă
decât cucernicul ce capu-și naltă-n chip trufaș.
Mai bun e-oșteanul drept și blând la fire
decât cucernicul pus pe-nvrăjbire.
*
Învățatul ce nu-și pune-n faptă-ntreaga minții lui putere
seamănă cu-albina ce nu face miere.
Spune-i viespii celei crude să nu-nțepe,
dac-a face miere ea nu se pricepe.
*
Cel lipsit de bărbăteasca lui putere
seamănă cu o muiere,
iar piosul fără cumpătare
c-un tâlhar de drumul mare.
Ți-ai pus strai alb, să pari fără de vină,
dar cartea vieții-i neagră de păcat.
O, nu râvni la bunurile lumii
oricât ești de sărac ori de bogat!.
Două soiuri de-oameni nu-și pot smulge din inimă
părerile de rău și din adânc nămol piciorul căintei:
negutătorul ce și-a pierdut corabia și moștenitorul
ce s-a înhăitat cu dervișii hrăpăretei tagme a calandarilor.
Dervișii cred c-au dreptul să te-omoare
de nu le dai și casă și-arătură.
Nu te-nfrăți cu pustnicii aceștia
de nu vrei gol s-ajungi în bătătură.
Nu fi fârtat c-un paznic de-elefanți,
ori fă-ți o casă pe a lor măsură.
*
Deși de preț e straiul de cinstire primit de la sultan,
mai de preț rămâne vechiul tău caftan.
Deși bucatele servite la masa ce-or mari au gust ales,
coltucul scos din traistă mai gustos îți pare și-ți dă ghes.
E mai bun oțetul cumpărat din trudă ori din praz,
decât pâinea și ciolanul azvârlite în obraz.
Potrivnic dreptei judecăți
și-a sfaturilor chibzuite
e să-nghiți leacuri în hârjoană
ori singur să pornești
pe drum necunoscut și fără caravană.
Fost-a-ntrebat cândva
imamul Murșid Mohammad Ghazali:
„Cum de-ai ajuns la-nvățătură
pe-o treaptă-atât de-naltă?”
El a răspuns:
„Nu mi-a fost nicicând rușine să-ntreb ce nu știam”.
Nădejde s-ai că vei afla tămăduirea
dacă-ți ia pulsul cel care-ți cunoaște firea.
Întreabă ce nu știi, căci rostul străduinței
e să te-ndrepte către culmile științei.
*
Orice cunoști limpede-ți va deveni cu timpul.
Nu te grăbi de-aceea să întrebi,
căci îți vei știrbi din demnitate.
Locman, văzând în mâna lui David
cum fierul se înrnoaie ca o ceară,
nu-l întrebă: „Cum ai făcut?”
Știa că totul limpede o să-i apară.
Una din îndatoririle lumești e-aceasta:
ori cazi la învoială cu stăpânul casei
ori îți faci tu singur casă.
Vorbește după cum e firea celuilalt,
de vrei să te asculte omu-ntotdeauna,
așa precum istețul în fața lui Madjnun
doar de iubirea Lailei îi vorbea într-una.
*
Oricine stă în preajma celor răi,
chiar dac-aceștia n-au ajune să-i schimbe firea,
învinuit va fi c-a-apucat-o pe drumul lor.
Și de va intra într-o crâșmă, ruga să și-o spună,
învinuit va fi c-a făcut-o doar ca să se-mbete.
Dovedit-ai ce neghiob ai fost
când te-ai întovărășit c-un prost,
îi cerui istețului un sfat.
„De neghiobi nu fi nicicând legat.
„D-ai știut ceva, nu vei mai ști defel,
„și de n-ai știut, vei fi și mai tembel!”
*
Vădită e blândețea cămilei,
încât și-un copil de-o ține-n frâu,
o poate duce cale lungă prin pustiu.
Dar de s-ar ivi un loc primejdios,
ce i-ar putea pricinui pieirea,
și înspre care copilul o poartă,
ea n-ar mai asculta de el și din hățuri i s-ar smulge.
Să te porți blajin când e nevoie,
să fii aspru e vrednic de dojană.
Se spune doar: „Blândețea nu preschimbă dușmanu-n prieten,
ci mai hrăpăreț îl face”.
Țărână fii sub talpa celui ce-ți întinde mâna,
dar de te-nfruntă, să-i azvârli-atunci în ochi țărâna!
Cu omul aspru nu vorbi blajin și plin de milă,
căci fierului nu-i smulgi rugina c-o tocită pilă.
*
Cel ce curmă vorba altuia spre a-și vădi deșteptăciunea,
în fapt prostia-și dovedește.
Omul chibzuit nu va răspunde
decât doar dacă-ntrebat a fost.
Altfel, oricât adevăr ar spune,
vorba lui părea-va fără rost.

]]> https://versuri.pro/saadi-despre-comportarea-in-societate-v/feed 0 https://versuri.pro/daniel-visan-dimitriu-calculatorul-si-televizorul-fabula https://versuri.pro/daniel-visan-dimitriu-calculatorul-si-televizorul-fabula#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=83575 →]]> S-a iscat dispută mare
Azi, în dormitor;
Vina-ntreagă cred c-o are
Un calculator.
Încrezut și pus pe sfadă,
Turuie de zor,
Sare, cu scântei grămadă,
Pe-un televizor:
Ești de modă învechită
– Țipă-nverșunat –
Ai o viață prăpădită,
Și ești plafonat.
Ai programe limitate
Și cu paraziți,
Nici măcar nu-s up-datate
Și nu merg pe biți.
A spus multe vorbe grele,
-Nu s-a încurcat –
Câte-n lună și în stele,
Pân’ s-a descărcat.
Mai târziu, televizorul,
Când s-a-ntunecat,
Discuta cu convertorul:
– S-a cam virusat!.
Morala:
Și în lumea cea modernă
Suferă de-acreală
Obiecte de cavernă,
Fără de morală
Și, cu vorbe-articulate,
Chiar cu rațiune,
Au discuții animate,
Doar.. sub tensiune.
Daniel Vișan-Dimitriu
(15 mar. 2015, Vol.”Parfum.. vesel”)

]]> https://versuri.pro/daniel-visan-dimitriu-calculatorul-si-televizorul-fabula/feed 0 https://versuri.pro/saadi-despre-binefacere https://versuri.pro/saadi-despre-binefacere#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=61479 →]]> Un om văzu o vulpe cu piciorul frânt.
Părea lipsită de-ajutorul Celui Sfânt.
„Cum oare viețuiește sărmana lighioană?
„Cum poate fără labe s-agonisească hrană?”.
Așa gândea dervișul, plin de tulburare,
când apăru un leu cu un șacal în gheare,
din care înghiți mai mult de-o jumătate.
Din rest și vulpea se-nfruptă pe săturate.
Și-n altă zi, la fel pe vulpe o hrăni
Cel ce trimite hrană-n fiecare zi.
Având drept martori ochii, se vru și călătorul
hrănit mereu în taină de-a toate Creatorul.
Și-atunci se-ascunse ca furnica prin unghere.
Nici fiara nu se bizuie doar pe putere.
Dar nimeni pic de hrană nu voi să-i lase,
de-ajunse ca lăuta: piele, zgârci și oase.
Pierdu de slăbiciune și minte și tărie,
când auzi o voce venind în coșmelie:
„Te du, fățarnice! Fii leul plin de vlagă,
„și nu zăcea pierdut ca vulpea cea beteagă!.
„Precum un leu puternic tu să-ți faci rost de pâine.
„Decât s-ajungi ca vulpea, mai bine să fii câine!.
„Pe alții să-i hrăneşti din fapte îndrăznețe
„și nu să umbli după resturi la ospețe!”.
Avea Hatem cel darnic’ în marea-i herghelie
un armăsar ca vântul cu coama fumurie.
Și faima lui că-i darnic, trecând de-al său tărâm,
Ajunse la urechea-mpăratului din Râm.
„Alt om să-l poată-ntrece în dărnicie — nu-i!
„Și-alt bidiviu mai strașnic în bătaie — nu-i!”.
Dar împăratu-acela nu prea voi să creadă:
„Nevrednică scornire, dar n-am nicio dovadă!.
„Aș vrea pe armăsarul sireap de spiță-arabă,
„Hatem, de este darnic, să mi-l trimită-n grabă!”.
Un sol isteț de-ndată plecă spre tribul Tai.
Îl însoțeau și zece curteni în chip de-alai.
Solia-ajunse unde Hatem și-avea palatul.
Râvneau puţină tihnă cum apă însetatul.
Hatem întinse masa, un cal tăie în grabă
Și împărți zaharuri și câte o podoabă.
Străinii se culcară. Și-abia a doua zi
Hatem află de rostul înaltei lor solii.
Cuprins a fost de-dată de zbuciumul căinții.
Părea că-i beat și-n palme el își înfipse dinții.
„Să dăinuie-a ta faimă-ndelung, cât veșnicia!
„De ce din prima clipă tu nu ți-ai spus solia?.
Căci pe-armăsaru-acela fără de-asemănare,
„ca să-mplinesc ospățul, îl pusei la frigare.
„Temându-mă de ploaie sau de vreo vijelie,
„eu nu-l lâsam să pască cu-ntreaga herghelie.
„Și cum n-aveam în preajmă nici urmă de vânat,
„l-am scos pe loc afară din grajd și l-am tăiat”.

]]> https://versuri.pro/saadi-despre-binefacere/feed 0 https://versuri.pro/maria-cirneci-nu-e-lampa-fara-sticla https://versuri.pro/maria-cirneci-nu-e-lampa-fara-sticla#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=66306 →]]> Nu e lampă fără sticlă,
Bărbat fără ibovnică,
Nu e gard fără nuiele,
Dragoste fără belele,
Nu e gard fără păleaz,
Dragoste fără necaz.
Nu-i sat fără potecuțe,
Nici bărbat fără mândruțe,
Nu e mărgea ne-nșirată,
Nici femeie ne-nșelată,
Dar așa sunt toți bărbații,
Seamănă unii cu alții.
Vor pe lângă nevestică
Să aibă și-o ibovnică,
Unii au chiar trei sau patru,
Alții au terminat satul,
Bărbaților, e păcat,
O să luați ce-ați semănat.
Dar când s-o umple paharul
Și-o da peste el amarul,
Când te-o afla nevasta
Vezi tu cum e dragostea,
Când te-o aștepta acasă
C-un drăguț în loc de masă.
Și în loc de-o țuică fiartă
Să te dea afară pe poartă,
Și ți-o tundă și mustața
Vezi tu cum e cu nevasta,
Stă acasă răbdătoare
Dar nu rămâne datoare,
Chiar dacă o-nșeli o noapte
Ea te-nșeală pân’ la moarte.

]]> https://versuri.pro/maria-cirneci-nu-e-lampa-fara-sticla/feed 0 https://versuri.pro/mircea-manolescu-judecata-magarului https://versuri.pro/mircea-manolescu-judecata-magarului#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=71143 →]]> Într-o bună dimineață
Nu știu cum, accidental,
Se-ntâlniră față-n față
Cioara și un papagal.
– Vai de mine, zise cioara, arătându-se mirată,
Cine te-a boit, cumetre, de-ai o haină-așa bălțată?
– Hm, răspunse papagalul cu dispreț și într-o doară
Parcă ce pricepe-o cioară!..
Decât treanța aia neagră, afumată ca o oală,
Zău aș prefera, cumătră, să rămân în pielea goală!
Cioara una, papagalul încă una, implicit,
Se certară foc și-atuncea hotărâră, dintr-o dată,
Cel cu haina mai urâtă să se lase jumulit
De-adversar.. Și prin urmare, au pornit la judecată.
Într-un loc apropiat
Locuia un urecheat
Despre care se dusese vestea că e firoscos..
– Judecă și spune cine dintre noi e mai frumos?
Îl întreabă papagalul, sigur, pregătindu-și ghiara.
După multă chibzuială, urecheatul spuse:
– Cioara.
MORALA:
Când doi se ceartă, așadar,
Să n-apeleze la măgar.

]]> https://versuri.pro/mircea-manolescu-judecata-magarului/feed 0 https://versuri.pro/mircea-manolescu-fabula-marului https://versuri.pro/mircea-manolescu-fabula-marului#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=71146 →]]> Sta mărul pe tejghea lângă-o gutuie,
Puţin cam scofâlcită şi gălbuie,
Un Ionatan rotund şi sănătos..
„- Eu, dragă, zise mărul cel frumos,
Din veacurile multe ce-au trecut
Sunt fructul cel mai bine cunoscut
Şi implicat în traiul omenesc..
Spre pildă, dacă stau şi mă gândesc
Pe Eva şi Adam i-au alungat
Din Rai pentru un simplu măr mâncat.
Tot mărul a stârnit întreagă sfadă
Şi-acel război cântat în Iliada.
Iar Wilhelm Tell, cu arcul său de soi,
Ar fi rămas obscur fără de noi.
Chiar legea gravitaţiei, se ştie,
Că mi se datorează, practic, mie,
Căci eu căzând din creangă-n arătură
I-am dat lui Newton legea mură-n gură.
În basme am un rol primordial
Şi-s pentru pictori fructul ideal,
Când vor să facă o natură moartă..
Pe când gutuia.. cum să spun.. mă iartă,
Nu vreau să te jignesc, dar s-ar părea
Că este bună numai la peltea. ”
Şi mărul nostru râse sănătos
În coaja lui de Ionatan frumos.
Tot mai râdea când a fost cumpărat,
De-o gospodină care l-a mâncat.
Astfel
Morala trasă e firească:
Aşa se trece gloria lumească.

]]> https://versuri.pro/mircea-manolescu-fabula-marului/feed 0