Nu e lampă fără sticlă,
Bărbat fără ibovnică,
Nu e gard fără nuiele,
Dragoste fără belele,
Nu e gard fără păleaz,
Dragoste fără necaz.
Nu-i sat fără potecuțe,
Nici bărbat fără mândruțe,
Nu e mărgea ne-nșirată,
Nici femeie ne-nșelată,
Dar așa sunt toți bărbații,
Seamănă unii cu alții.
Vor pe lângă nevestică
Să aibă și-o ibovnică,
Unii au chiar trei sau patru,
Alții au terminat satul,
Bărbaților, e păcat,
O să luați ce-ați semănat.
Dar când s-o umple paharul
Și-o da peste el amarul,
Când te-o afla nevasta
Vezi tu cum e dragostea,
Când te-o aștepta acasă
C-un drăguț în loc de masă.
Și în loc de-o țuică fiartă
Să te dea afară pe poartă,
Și ți-o tundă și mustața
Vezi tu cum e cu nevasta,
Stă acasă răbdătoare
Dar nu rămâne datoare,
Chiar dacă o-nșeli o noapte
Ea te-nșeală pân’ la moarte.
Sensul versurilor
Piesa descrie infidelitatea bărbaților și consecințele acesteia. Sugerează că femeile, deși răbdătoare, nu rămân datoare și se pot răzbuna pe infidelitate.
