Versuri corectate și adnotate
A fost și-aristocrat,Căruia monument i-au ridicat,Înalt și-ngâmfat,Ce anunța măreția lui,Ce anunța bunătatea lui.Și unde e stâlpul?.. s-a dărâmat!Trebuia să se dărâme,Fiind plin de minciuni și falsificat.Drept e doar timpul,Și șterge ce nu e, cu timpul.Locul de-acolo e fără pomană,Altul n-au pus în locul celui dărâmat…Deloc! de națiune etern e blestemat,Ca stâlp obscur pe neam s-apasă.
De este un om bun și voios,Vecinul să sufere o să-l facă;Omul cât e puternic, vânjos,Cu pietre l-ar ucide. Dar dacăMoare, -n sfârșit, adună de zorDonații, de-acolo, de-aice,Ca, spre-al cinsti cu onor.Un monument să-i ridice.Ce-a dobândit, cu ce temei,Mulțimea bine știe:Era cu mult mai bine ca eiSă-l uite pe vecie.
(În Piazza del Popolo).Unde-au fost plopi odată, înaltul obelisc,În jur fântâna cade în jerbe de luminăO cruce-a-nfipt-o Papa în ascuţitul piscŞi peste Roma pare un gând care se-nchină.Pe piatra greu cioplită, de vreme şi de-o mână,Hieroglife groase vorbesc şi-acum ca ieriŞi pe deasupra apei ce gâlgâie în fântânăNecunoscute semne se urcă înspre cer.Efortul însă pare … Citește mai mult
Cioplit-am, nu cu mâna, un monument spre careVor fi cărări bătute întruna de popor.
Я памятник себе воздвиг нерукотворный.А. С. Пушкин.Mi-am înălțat eu, monument, de mână necreat,Spre el nu duce, omenesc vreun drum.Mai sus el își ridică, semeț, al său cap,Decât columna lui însuși Alexandru.Nu, eu nu mor întrutotul – sufletul în sacra lirăVa supraviețui cenușii mele, uitarea va fugi,Și-oi fi slăvit, cât timp pe-aceasta, de sub luna lume,Fie … Citește mai mult
Ah, nu această marmură, moartă și rece:Departe de baza sa și de axul care se extinde – zonele rotunde care circulă,cuprinzătoare.Tu, Washington, ești toată lumea, întregul continent –nu numai al tău, America.Tot în Europa, în fiecare parte, castelul domnului sau patul muncitorului,Sau înghețat de Nord sau sufocat de Sud – Africa – arabul încortul său.Asia … Citește mai mult