Georg Trakl - Pribeagul
Întotdeauna se reazimă noaptea albă de colină, / Unde plopul se înalță în sunete argintii, … →
Întotdeauna se reazimă noaptea albă de colină, / Unde plopul se înalță în sunete argintii, … →
Miros de smirnă umblă prin amurg. / În fum cad piețe roșii și pustii. / … →
Liniște; ca și cum niște orbi au căzut lângă zidul-ntunecat, / Ascultând cu tâmple fărâmicioase … →
Porniserăm din văi adânci / Și ne târam acum pe brânci. / Să nu ne … →
Clădit-au grecii doară cetăți de fală pline / Și temple mari și ziduri ciclopice-au zidit, … →
Nu ca o ploaie cade-n noi iubirea, / Ci ca o boală de sfârşit de … →
Marea-i verde, liniștită, / Când se ivesc zorile. / O câmpie nesfârșită / Parc / … →
În vocea mea neagră sau portocalie s-ar putea face foarte multă dragoste / ca în … →
(Replică). / A fost un om ca orice om de treabă / Ca tine şi … →
Nu există niciodată suficient timp în clipa când / printr-o fantă te privește celălalt om … →