Foc, focusorul meu,
Eu te-oi învăli,
Tu nu te învăli,
Eu voi dormi,
Tu nu dormi,
Eu voi somna,
Tu nu somna,
Eu voi visa,
Tu nu visa,
Să te faci laur, balaur,
Cu solzii de aur,
Să te duci la ursitorul meu,
Să-l împungi, să-l străpungi,
Cu nouă cozi întortochiate,
Cu nouă picioare îmblătoate,
Cu nouă împungătoare
Și să mi-l aduci:
Prin păduri fără sine,
Prin oraș fără rușine,
Cu gura căscată,
Cu limba dabalazată.
Sensul versurilor
Cântecul descrie o vrajă de dragoste complexă, unde se invocă un balaur magic pentru a influența ursitorul cuiva. Scopul este de a aduce persoana dorită, subjugată și umilită.