metafora viata – Versuri.pro

Simiae Cristina feat Antropoidea - Celenterate-ntre Gresii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

32 de maimuțe erau prinse-n căruțe
Căruța după viață, nu mai era speranță
Picioru-i de pe casă, scaunul pe masă
Nebunia barbiliană, gălăgia mea crasă.
Agorafobie..
32 de carcase, sufletele ne sunt stoarse
Integrale din fir de mătasă.
Lumina din ochii iubitei aprinsă, dar cea din maimuțe,
e stinsă.

Phoenix - Un Om pe Niște Scări

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

În lumea plină de urmări, eu sunt un om pe niște scări.
În sus ce e? În jos nimic. În jos ce e? În sus nimic.
Vorbesc cu ceilalți care-au fost și-n sus și-n jos și unde zic,
Eu însumi spun de locurile pe unde-am fost nu e nimic.
Vecinul meu prășește ciori, vecina mea prășește farduri,
Eu sunt un om pe niște scări, și-un câine bulucind prin garduri.
Eu sunt un om pe niște scări, și-un câine bulucind prin garduri.
Dacă de mai multe ori, căci ce pot fi aceste garduri,
Decât căzute foste scări, decât căzute foste garduri.
Decât căzute foste scări, decât căzute foste garduri.
Vecine, domnule, străine! Nu înțeleg ce-aveți cu mine,
Știu, scările ne sunt comune, dar trec atât de rar pe-aici,
Portarul însuși poate spune că am ambiții foarte mici.
Portarul însuși poate spune că am ambiții foarte mici.
Din când în când mai vin pe-acasă, de ce vă supărați când vin?
Arare talpa mea apasă pe dalele cu pași străini.
Arare talpa mea apasă pe dalele cu pași străini.
Vecinul meu prășește ciori, vecina mea prășește farduri,
Abia m-am ridicat din garduri, și mârâind în joase salturi, eu sunt un om pe niște scări.
Și mârâind în joase salturi, eu sunt un om pe niște scări.
Și dacă vreți să fiu-n baladă, și fiindcă eu nu am o stea,
Accept, râvnesc, visez să cadă un corb nervos la moartea mea.
Accept, râvnesc, visez să cadă un corb nervos la moartea mea.
Și-acuma, vă implor, zâmbiți, în lumea plină de urmări,
Voi care fard și ciori prășiți, întunecați și spălăciți, lăsați-mă să fiu pe scări.
Întunecați și spălăciți, lăsați-mă să fiu pe scări.

Pasărea Colibri - Un Om pe Niște Scări

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

E lumea plină de urmări
Eu sunt un om pe niște scări
În sus ce e? În jos-nimic
În jos ce e? În sus-nimic.
Vorbesc cu ceilalți care-au fost
Și-n sus și-n jos și nu-i dezic
Eu însumi spun de locurile
Pe unde-am fost nu e nimic.
Vecinul meu prășește ciori
Vecina mea prășește farduri
Eu sunt un om pe niște scări
Și-un câine ulucind prin garduri.
O dată, de mai multe ori
Căci ce pot fi aceste garduri
Decât căzute foste scări
Decât căzute foste garduri.
Vecine, domnule, străine,
Nu înțeleg ce-aveți cu mine
Știu, scările ne sunt comune
Dar trec atât de rar pe-aici
Portarul însuși poate spune
Că am ambiții foarte mici.
Din când în când mai vin pe-acasă
De ce vă supărați când vin?
Arare talpa mea apasă
Pedalele cu pas străin.
Vecinul meu prășește ciori
Vecina mea prășește farduri
Abia m-am ridicat din garduri
Și mârâind în joase salturi
Eu sunt un om pe niște scări.
Și dacă vreți să fiu baladă
Și fiindcă eu nu am o stea
Accept, râvnesc, visez să cadă
Un corb nervos la moartea mea.
Și-acuma vă implor zâmbiți
În lumea plină de urmări
Voi care farduri și ciori prășiți
Întunecați și spălăciți
Lăsați-mă să fiu pe scări!
Na na na Na na

Omar Khayyam - Iar Piesele din Joc Nu Au un Rost

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Iar piesele din joc nu au un rost
În sine, cum n-au sens – un joc anost
Unde doar El mută şi aruncă
Pionii-n coş – sau viaţa, câtă-a fost.
Rubaiat de Omar Khayyam, traducere de Petru Dimofte

Omar Khayyam - Un Joc de Șah e Viața

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Un joc de șah e viața. Destinul singur joacă.
Iar noi suntem pionii. Vrând de urât să-i treacă,
Ne mută, ne oprește, un timp ne mută încă
Și-apoi în cutia neantului ne-aruncă.

Fluturi Pe Asfalt - Circul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Sunt oameni pe jos, omizi ratate, / La circ toate sunt frumos colorate. / Cu ... →

Nichita Stănescu - Alegerea Sferei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Aleg o sferă în care mă înscriu,
loc al luptelor de sferă
între tot ce este viu
şi tot ce-ar putea să moară.
Braţul şi piciorul, da
pot şi fără ele, sternul
umărul, aidoma
înjosesc fiind, eternul.
Aleg o sferă. Centrul ei,
îl mut din inimă-n afară
încep deci luptele de trei
de cinci, şi seria impară.
cea care neagă, ne-mpărţind
în jumătăţi mereu perfecte
albul şi negrul, azmuţind,
în, oblice-nfruntări, directe.

Ana Blandiana - Stea Adusă de Vânt

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Stea adusă de vânt.
De la început ai fost adusă de vânt
Ca o sămânță.
Am și glumit: „Cine-a mai văzut
Stea adusă de vânt?”
Dar mai târziu,
Când mi te-ai așezat pe frunte
Și-ai început să-ncolțești
Am înțeles că ești o sămânță.
Lacomă, înfiptă sălbatic în creier,
Cu raze aspre închipuind rădăcini,
Ești o sămânță.
Ce păcat
Că planta pe care,
Lumină din lumină, o naști
Nu se poate vedea
Decât după ce
Mă voi fi întunecat.

Alain Bosquet - Om În Chip de Carte

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

O ființă umană ar trebui răsfoită
așa cum răsfoiești o carte veche.
Ai da peste o frază
plină de ambiguitate:
vreun plămân, vreun genunchi.
Un scurt capitol nu l-ai pricepe:
fruntea sau privirea pătrunzătoare.
La un pasaj îndrăzneț ai zâmbi:
subțioară umedă sau mijloc care tresare.
Te-ai îndoi de-o bruschețe de stil:
fel de a se ridica, icnet de dragoste.
Apoi ai închide ființa ca și volumul:
destin, delicatețe sau lașitate.

Vasile Militaru - Focul și Fumul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Focul prefăcea-n rubine vreascurile unui soc,
Sau, ardea ca orice foc,
La o margine de drum,
Iar din foc fără-ndoială sau tăgadă, ieșea fum….
Flăcările, potolite, se-mpleteau arzându-și socul,
Dând căldura mult dorită, celui ce aprinse focul…
Fumul, ca un sul albastru, tot suind spre cer, ușor,
Zise focului din care se-nălța al său fuior:.
– Focule, zadarnic cauți către cer să-ți iei avântul,
Slava e doar pentru mine! Pentru tine e pământul! ….
– Fumule, răspuns-a focul, îngâmfarea ta de-acum
Nu mă miră nicidecum,
Dar te-ntreb: de n-ar fi focul, ar mai fi pe lume fum? …
Ca lovitul de-o măciucă, fumul n-a mai zis nimic,
Dar un înțelept păianjen ce torcea pe-un vârf de spic
Fir subțire și cu spor
A intrat în vorba lor:.
– Focule, nici printre oameni nu e plin de focuri drumul,
Ard puțini cum arde focul, dar sunt mulți ușori ca fumul…
Cel nevrednic suie-adesea unde locu-i pe drept nu e,
Precum fumul, totdeauna mai presus de foc se suie,
Dar eu știu că, oricât fumul sus mereu își are locul,
Ceiace-ncălzește lumea, nu e fumul, ci e focul!.