memories – Versuri.pro

Elizabeth Barrett Browning - Sonetul XXVIII

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Scrisori ce am sunt moarte, albe, seci,
Însă par vii şi freamătă când vreau
Sfoara s-o scot şi-n poală să le iau
Cu mâini care-mi tremură şi-s reci.
Şi el scria – Amici suntem şi deci
În zi de Mai voia ca eu să stau
Să-mi simtă mâna, tandru să i-o dau,
Lucru banal; vărsat-am lacrimi zeci.
Şi tremurând, „mi-eşti dragă”, am citit –
Ani ce veneau tunau spre-al meu trecut –
„Şi sunt al tău” – cerneala a pălit,
Iar inima-n grabă mi-a bătut.
Ce-ai zis, Iubite, nu a folosit
Dacă citesc ştiind că te-am pierdut.

Sorin Cerin - Trebuie Să Le Târâm

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Furtuni de Vise,
tună și fulgeră cu Priviri,
pe pragurile Disperării,
ce-și pierde identitatea,
într-un Absurd,
al Inimilor de Cenușă,
ce-ar fi ars pentru noi,
Iubire,
pe fruntea Orizonturilor,
care ne-au încătușat,
cu Amintiri de plumb,
pe care trebuie să le târâm,
după Străbunii,
tuturor Cuvintelor,
în care ne-am regăsit,
undeva-cândva,
Fericirea.

Sappho - Cum Ar Fi Mărul Dulce

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ca merele dulci care se rostesc
La capătul buzei –
Capătul îndepărtat al bustului –
Legănat de partea ta stângă.
Uitat, deci tu.
Nu, uitat, uitat,
Frânt (până acum).

Christian W Schenk - Nocturna

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Bătrânul clopot bate miezul nopții,
pierduții
se întorc pe rând acasă,
se lasă duși
pe străzile pierdute
spre liniștea singurătății lor.
Cei fără vise
își găsesc culcușul
între speranță
și neîmplinire;
e frig acolo
însă amintirea
adăpostiților îi face fericiți.

Daniel Vişan-Dimitriu - Glasul Amintirilor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Amintirile mele sunt vii
și au prins rădăcini într-un loc
unde-atunci când apune o zi,
ce a fost mai frumos îmi îngrop.
Fericite, acolo răsar
ca lăstari ce se-nalță spre cer,
și-mi aduc bucurie în dar,
într-un fel ce îmi e un mister.
Uneori, într-o stare de vis,
trec de poartă și merg pe un drum
care-mi este doar mie permis,
ca turist în al vieții album.
S-a-ntâmplat să m-opresc sub un brad
ce-mi părea mai puțin cunoscut,
nu știam ce a fost ca răsad,
și demult acea zi a trecut.
El mi-a spus -mai degrab-a șoptit-
că mi-a fost doar privirea ce Ea
mi-a trimis-o și tare-am iubit
amintirea în care-a zis “Da! ”.
Daniel Vișan-Dimitriu
(30 sept. 2015, Vol. “Zece”)

Costel Zăgan - Surogat de Viață

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Dragă Kitty, confirm, nici eu nu dau înapoi
în fața adevărului și înaintez împotriva
minciunii, boala secolului. Eu sunt neatârnat,
tu ești neastâmpărat, el este neastâmpărat.
Ea își scrie amintirile din copilărie ca
un om mare, din toate punctele de vedere,
dureroase și atât de (ne)plăcute.
Și-atunci i-au zis pur și simplu:
Surioara lui Kafka.
Costel Zăgan, Contrajurnalul Annei Frank

Daniel Vişan-Dimitriu - Puntea Amintirilor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Prin gânduri am spre amintiri o punte,
Pe care-o trec adeseori zâmbind,
Căci ea mă duce-n timpuri ce se-ntind
Pe ani ce n-ar putea să mă încrunte.
Am fost și ieri acolo-n scurt colind
Și am găsit cotlonul vechi de munte
În care bucuriile mărunte
Mă fac de-acele locuri să depind.
Și să le caut când e frig afară,
Când timpul trece greu și în plictis,
Când cerul gândurilor înconjoară.
Zăpezi și viscole de nedescris,
Iar eu pot face toate să dispară
Intrând în colțul meu de paradis.

Daniel Vişan-Dimitriu - Umbrele Trecutului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Trecut-au ani, dar umbrele se-ntind
ca și atunci când totul înflorea,
mai tânăr, mai curat, mai mirosind
a vers pe care cerul îl scria.
Cuvintele i se scurgeau fierbinți
în raze încărcate cu fiori
ce scuturau petale și dorinți
pe-nsingurări de fluturi călători.

Mai cad și-acum, pe umbre de-amintiri,
visări din cerul timpului trecut,
în stropii neuitatelor trăiri
ce, în adânc de suflet, s-au născut.
Sunt umbre, sunt la fel, dar amintesc
de îngeri care aripile-și frâng
și spini ce, din cunună, adâncesc
durerea în golgote care plâng.
Daniel Vișan-Dimitriu
(26 apr. 2019, Vol. “Eterna căutare”)

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Mi-e Dor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Mi-e azi un dor năprasnic de demult,
Ce-i doar numai de ieri, de-i simt tumult,
Ce-mi curge-n venele din mine, nou copil;
Mă-ntorc în gând de timp şi spaţiu, din exil.
Mi-e dor de lungi, de primăveri cu cărăbuşi,
De colivia goală, plânsă cu pierduţi peruşi,
De-un cuib de rândunele atârnat pe prispă,
De cioara-n croncănit pe gard, care mă-ntristă.
Mi-e dor de dat cu sania pe-un ger de mal,
De mama povestind în lacrimi despre primul bal.
Miros din brazda plină-n trandafiri şi cu zambile,
De la bunică-n grădiniţa mică, depănând idile.
Mi-e dor de tei şi dudul străji la poartă,
De cum priveam pe-ai mei, plecând la toartă
Pe drumul de la casa-n cartier pân’ la oraş..
Revăd zâmbind, cărându-şi geanta, pe poştaş.
Mi-e dor de huruitul trotinetei cu rulmenţi,
Prezente-am chipuri de amici, colegi, de repetenţi.
Mă uit la palme şi-s murdare de cerneală..
Mă văd pe băncile de lemn, tocite, de la şcoală.
Mi-e dor de mers desculţ fără sandale,
Reîntâlnesc vecina-n stradă veşnic la taclale.
Am încă-n palmă o coadă colorată de şopârlă..
Fac baie-n plină vară-n josul Prahovei, la gârlă.
Mi-e dor de cercul ce-mpingeam c-o sârmă,
De cărucior cu figurine, ce-l repun la drum neştiind de cârmă.
Mă văd în podul şcolii trăgând fum dintr-o ţigară..
Ascult, mânjit pe faţă, cu prietenii pitit, concertul de fanfară.
Mi-e dor de bucuria de-a juca la nesfârşit de zi,
Am mintea plină de imagini fără nume de copii.
Simt sufletul cu inima-ntr-o neagră călimară,
Ce-o-nţep cu o peniţă-n toc de lemn.. mintea fugară.
Mi-e dor că nu mai am vacanţele de vară,
Îl văd pe tata, trist, că n-am luat cursul de chitară.
N-am remuşcări c-aş fi putut să mă înec,
Nici că furam din vişinata de la beci, ca să petrec.
Mi-e dor, miros cravata roşie la gât,
Am buze încă tremurând de-un prim sărut.
Sărbătoresc timid-pierdut finalul de liceu..
Simt sfoara că mă taie-n palme, de la zmeu.
Mi-e dor de cântul tatei, serile, la mandolină,
Festivul după cine, ce-aşteptam să vină,
De mâna-n păr de la bunic ce-i stau în poală..
De băile în flori de fân, la primul semn de boală.
Mi-e dor de căţăratul printre ţepi în pruni,
De sila când plecam la şcoală-n fiecare luni.
Mă văd urcând pe dealul Ciob, lângă Doftana..
Simt cald miros de lapte, ce-mi aduce mama.
Mi-e dor de aburul din bulgăr de zăpadă
Din mâini de rebegit, ce stau să-mi cadă.
Am sunetul de clopot de la fiecare Paşte..
Mă uit la puiul care sparge oul şi se naşte.
Mi-e dor de liniştea de la un somn de vară
Pe un cerdac de greieri, cald, afară,
De patu-n puful cu pilotă, al bunicii..
De albul, bunul cu poveşti şi pozele tunicii.
Mi-e dor de timp pierdut în nopţi, pe iarbă
Culcat cu bolta-n iris.. Venus mă dezmiardă,
O iau şi-o pun în băţ şi-o cânt pentru colind,
Cu sacu-mbujorat de mere, ce obraz m-intind..
Mi-e un dor nestăvilit, nebun, de mine,
Ce sunt la fel, un neschimbat, nu cred destine..
Doar cărţile ţin cont, ce-aştern trecutul peste file..
Mi-e dor de ieri, ce mă desparte mii de zile.
Mi-e dor de fiecare loc ce l-am păşit,
Mi-e dor şi de pedepsele ce simt şi-am ispăşit.
Mi-e dor de râsul sorei, de mătuşi şi de părinţi..
Mi-e dor de gustul de icoane-n sărutat de sfinţi.
Mi-e dor de-o lume altfel, care-a dispărut,
Mi-e dor s-o readuc, să fiu din nou un nou născut.
Mi-e dor nespus de anticul din mine..
Mi-e dorul neîmplinit, timp e nerelativ şi nu revine.
Mi-e dor de-un aer reavăn pur, ce respiram,
Mi-e dor de vântul ce prin păr mi-l răsfiram.
Mi-e un dor profund de ce-am iubit şi mai iubesc..
Mi-e dorul, dorul fără saţ, de mor, să mai trăiesc………
29. 11. 2010

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Imaterial

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ca să uităm…
Nu se produce de la sine
Chiar dacă gândul ne întoarce.
Eliminăm ce credem că nu-i bine
Şi de e rău şi lacrimă ne stoarce…
Nu o vărsăm…
Să ţinem minte…
Ne dăm silinţa de-a reţine tot
Sau cel puţin dorim o fracţiune
Şi insistăm – crezând că alţii pot –
Să apelăm la raţiune,
Dar ne dezminte…
O amintire…
E-un mister de „clip” incontrolabil
Din mii de aventuri sau întâmplări banale.
Ce-i important nu e indiscutabil;
Reţii detalii mai puţin reale,
Nu-i retrăire…
Un vis…
E o dorinţă ce nu poţi atinge,
Un ideal de-a fi sau material
Dar e şi-un şir d-imagini – că-i senin şi ninge
Sau întâlniri cu chipuri neştiute-n spaţiu sideral –
Nimic precis…
O realitate…
Este puterea de-a te recunoaşte
Aşa plin de defecte, să te vezi că ai.
Pe cei din jur – chiar ura de se naşte –
Tu circumstanţe atenuante să le dai
Este-o necesitate…
Surpriza…
E şocul tahicardic „flash” d-adrenalină
Cu-nţepături sternale şi apnee scurtă,
Iar de-o creezi, faci clipa o visare fină,
Produci pupile fixe în extaz, derută…
Căci este miza…