Ioan Flora - II
Singuri suntem lăsați la margine de ape: în somnul de piatră să prefacem durerea, într-o … →
Singuri suntem lăsați la margine de ape: în somnul de piatră să prefacem durerea, într-o … →
E toamna. / Afară-i toamnă, frunza-i mult de vânt plimbată, / Iar vântul svârlă-n geamuri … →
Ai un umăr ca un pisoi / care se joacă-n perdea / negru – ai … →
Marioneta mea, / vino de te joacă-n perdea. / Aveai o piele caldă și moale … →
Muntele-i ca un pahar cu zahăr și băștinași: / îmi place să văd cum i … →
Vă spuneam că vor veni zile superbe și n-au venit. / Sau nu v-am spus … →
Se va sfârși odată toată graba, / tot patosul acesta – nesfârșitul. / Vom fi … →
Eram sălbatic și trist / Am devenit bun, / fiindcă tu credeai că sunt un … →
Cărările nemerse încă mă mai tulbură, / Întunericul umblă printre cruci ca un copil. / … →
Toamna își lăsă oboseala în palme și se uita la ea. / Piersicile o ascultau, … →