Ion Caraion - Rebeca
Două spectre mute ca doi vornici / și-una goală – plină de tuleie. / Beam … →
Două spectre mute ca doi vornici / și-una goală – plină de tuleie. / Beam … →
Am uitat undeva o parte din mine… / Eram așa de atent să nu pierd … →
Trupul părea că nu e trup, / părea că e suflet. / Soarele apunea într-o … →
A fost cineva prin văzduh. / În clipa aceea păreai de minereu. / Așa e … →
Înecăcioase uragane întunecă și-acoperă totul / Omoară tot / Comerțul s-a-ntins ca o râie / … →
Să te uiți dezgustat / în viață ca la o pată. / Mereu vroiam să … →
Și zicea sora vântului, / zicea așa: / Cumpărați moarte de la noi, / vindem … →
Nici un rost nu-și mai afla noimă. / Îmburuieniseră toate semințele pământului. / La fiecare … →
Ploile mulg orașul / din toate părțile, / bărbații plecați în războaie / și-au strâns … →
Două mâini băteau pe-ascuns la porți. / Vârf-de-lance, pasărea măiastră, / ciugulise luna din fereastră … →