Georg Trakl - Melancoliei
Albastrul suflet mut s-a-nchis în sine, / Prin geam deschis coboară codrul brun, / Calm … →
Albastrul suflet mut s-a-nchis în sine, / Prin geam deschis coboară codrul brun, / Calm … →
Seara, când prin aurita vară spre casă pășim, / Umbrele cu noi sunt sfinte fericiri. … →
În sumbru pământ se odihnește străinul cel sfânt, / De pe gura suavă i-a luat … →
Liniște; ca și cum niște orbi au căzut lângă zidul-ntunecat, / Ascultând cu tâmple fărâmicioase … →
Pauză, pauză, pauză. / Pauză, încă te aud, pauză, te aud / Pauză, încă te … →
Priveam fără de țintă-n sus – / Într-o sălbatică splendoare / Vedeam Ceahlăul la apus, … →
Prea repede uităm ce-aveam în gând, / Sub apăsarea vorbelor de rând! / Nici nu … →
La mine plouă-n neștire, / La tine s-a făcut senin; / Nociva verii amintire / … →
Uite, melcul tăcerii înaintează… / Te-am întrebat de ce-ai râs (acum un an!). / O … →
Mi-a mai rămas puțină tinerețe, / Mă desfrunzesc de ani ca o livadă, / Mi-i … →