Johann Wolfgang Von Goethe - Epigrame - 4
Asta-i Italia pe care-am lăsat-o. Praful-i la fel, / Străinul la fel pungășit e, orișice-ar … →
Asta-i Italia pe care-am lăsat-o. Praful-i la fel, / Străinul la fel pungășit e, orișice-ar … →
Ce grav arăți, iubitul meu! Mai vie / E marmura, ca fața ta de gheață; … →
Era târziu, dormeam, în piept sta trează / Gingașa inimă, ca-n plină zi. / Ziua … →
Un strop de mare ce-n blânda lui plutire / scufundă trirema obscură a tristeții; / … →
Iubirea mea, așa malefică, așa de rea / Tu, oare tu pe tine te-nțelegi? / … →
Eu, cel ce-acum hălăduiesc cântând, / Curând ascunsul, mortul o să fiu, / Sălaș având … →
Grădină-a fost ori simplă-nchipuire? / Ca mângâiere-n ceas de asfințit, / Mă-ntreb dacă trecutul stăpânit … →
Cu dragoste apusul lent privea, / Pătrunsă de-armonia melodiei / Și de ciudata viață-a poeziei, … →
Arar, o siguranță mă stârnește / Și-n față viitorul mi se-nfioară. / Un zid de … →
Aș vrea să pot zbura / Unde mă poartă gândul. / Dar nu pot, nu … →